In marea de ipocrizie care ne-a cuprins zilele astea continuam sa perseveram in obiceiurile proaste de a externaliza ratarile si de a le personifica sub chipul unor cetateni. Emil, Traian, Elena, Mircea, Crin devin victime ale vanatorii de vrajitoare pe care au creat-o, amplificat-o sau/si intretinut-o. Ce-i face pe ei tinte?
Pe varianta creata/amplificata/intretinuta … raspunsul pare simplu: “oameni rai”. Dar varianta asta simpla sufera de un fault logic: “oamenii rai” pot sa-si doreasca stabilirea de tinte. Concretizarea ca tinte ar insemna ca niste oameni ii urmeaza pe ”oamenii rai” fie pentru ca sunt si ei rai, fie ca-s naivi. Chiar si pe varianta asta simpla cetatenii mai sus numiti n-ar fi tintite de atatea persoane ci ar cobora in esalon cu alti cetateni (Andreea, Dan, Mugur, Dinu, Victor, Vali etc) pentru care vinovatia consta in faptul ca ar avea cetateni care sunt de acord cu ei.
Sa fim seriosi, Emil, Traian, Elena, Mircea, Crin ar fi niste cetateni oarecare daca n-ar avea mandat de la alti cetateni (foarte numerosi). Teza care umbla prin targ e ca dumnealor ar fi obtinut cumva mandatul prin frauda sau ca si-ar fi abandonat motivatia pe care au primit acel mandat. Nu neg acest lucru si am tot vorbit aici despre referendumul carja, despre viteza de vot la Paris sau despre impostura asa-zisilor independenti care exercita mandate neincredintate de nimeni (oricum fara incredintare evidenta). Dar si in acest caz lucrurile sunt asa cum sunt pentru ca cetatenii reprezentanti au admis sa fie asa (vezi participarile la referendum, vezi faptul ca inca nu exista cineva care sa demonstreze ca n-a votat la Paris, vezi lipsa protestelor celor reprezentati de “independenti”)
Adevarul evident este ca ce se intampla zilele astea e in deplin acord cu alegerile romanilor si ca e ipocrit sa spui “n-am stiut”.
Sa ne mai uitam odata: cei mai multi cetateni n-au facut diferenta intre candidati si nu i-a interesat. O tema majora in campanie a fost majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Majoritatea covarsitoare a cetatenilor i-au ales pe cei care se angajau la asta. Decizia executiva a apartinut celor care au promis mai mult : nu doar profesori ci si alti bugetari, nu doar “din prima zi” ci si “retroactiv”. Cel care a zis ca “nu se poate” nu doar ca n-a luat decat 20% (o cifra importanta totusi) dar a fost mazilit in partid de cei care au considerat ca a gresit prin asta …. iar voturile pe care le primise au fost “depozitate” de o fatza noua.
Ok, reprezentantii alesi n-au putut sa respecte marirea salariilor si pensiilor dar situatia in public a ramas la fel si a revenit in finalul lui 2009. Urmariti discutia de mai jos. E o discutie cu miza. Cei doi au fost cetatenii cu cele mai multe adeziuni dinspre public. Iar daca-l ascultati cu atentie pe cetateanul de la minutul 8 veti afla si de ce a castigat: a marit pensiile si salariile.
Putem sa continuam ipocrizia si sa ne victimizam ca am fost furati sau mintiti. Dar neconstatarea ratarii statului socialist e o ratare democratica la care intreaga societate a contribuit fie doar si prin indiferenta sau neputinta de a argumenta alternative.
Putem sa ardem pe rug cetatatenii mentionati mai sus, probabil o si merita, dar daca asta se va intampla prin inmultirea numarului de cetateni convinsi ca statul trebuie sa faca tot, sa dea, sa aiba grija … nimic nu se indreapta. Cel mult, cu un pic de sansa, putem gasi niste persoane cu ceva expertiza personala sau macar capabila sa aiba convingeri proprii dar sansele sunt la fel de mari sa gasim persoane si mai populare si mai dispuse sa faca orice le aduce un beneficiu personal.
La o saptamana de la constatarea (fortata) a ratarii inca nu exista vreun “reprezentant” care sa propuna restrangerea functiilor statului. Sau macar sa lase libertatea cetatenilor sa se apere singuri. Cateva “indreptari” ale statului pe care eu as fi vrut sa le aud formulate ca subiecte de dezbatere:
- sa-si plateasca fondurile private de pensii. Da, cu deducere pentru ca inghetarea pilonului 2 in conditiile in care increderea ca tinerii de azi o sa ia pensie publica peste zeci de ani …. ii poate face sa contribuie doar la pensii private si aparentii bani in plus veniti la buget prin inghetare risca sa fie de fapt bani in minus (mai ales pe fondul cretinei “contributivitati” trambitata de functionarasul inconstient)
- sa le permita doctorilor sau profesorilor sa ceara bani pentru serviciile prestate si sa taie chitanta deci sa produca impozite. Sa-i lase sa caute finantare, sa-i lase sa caute manageri. Statul nu trebuie decat sa renunte la dorinta atavica de a managerui si eventual si la proprietatea integrala … si sa ramana doar cu functia de certificare si supraveghere. Sprijinul ar fi doar finantarea (in functie de cat poate si de cat strange din taxele pe care oricum cetatenii le-ar plati) pentru ca oricum prin management nu e clar daca sprijina prin management.
- drumuri, minerit, transport, case …. toate astea pot foarte bine sa fie sustinute de stat doar prin certificare si finantare (atat cat se poate si doar daca e pe bune un interes public)
- nenumaratele institutii care nu-si mai amintesc motivul infiintarii pot fi redefinite prin cost si rezultat si lasati oamenii sa se organizeze cum pot mai bine fara a face prioritate din protectia sociala a angajatilor respectivi. Evaluarea pe cost si rezultate poate face ca ajustarea costurilor in functie de rezultate sa fie mult mai usoara.
- cand un privat e dispus sa preia din “sarcina” statului sau cand e dispus sa dea si poate alege daca sa dea sau nu …. incurajeaza-l: pune-i numele in parcuri celui care e dispus sa faca alei denumeste statia de metrou dupa el daca e dispus s-o finanteze …. lasa-l sa deconteze benzina daca asta iti aduce accize si taxe, lasa-l tina IMM-uri daca asta plateste salarii si CAS-uri si fiscalizeaza veniturile altora ….
- nu te ambitiona tu stat sa fii parte intr-un mediu competitiv unde nu poti gasi si plati oameni competitivi (exemplu din domeniu meu: SRR, SRTV), nu te ambitiona sa reglementezi activ zone care pot finanta reglementarea pasiva sau autoreglementarea (ex ddm: CNA), nu tine cu tot dinadinsul sa ajuti privatul daca el nu se simte ajutat (ex: stampile suport pt finantare europeana, receptia facuta de primarii pentru cei care-si fac case …. etc etc)
Si multe alte discutii posibile despre ce ar putea SA NU FACA STATUL pentru a putea “sa faca ce trebuie” (cum tot zice tonomatul platit ca prim-ministru)
Post Scriptum: Nu dragul meu Bogdan, nu suntem in situatia formarii unui “nou(??) stat social” suntem doar in situatia unui stat care nu poate fi atat de social cat promite sa fie. Iar povestea cu distributia saraciei risca sa devina o evidenta dureroasa.