Posts Tagged ‘audiente’

Despre surse si bresle

Thursday, March 25th, 2010

In multii ani de activitate in media m-am tot intersectat cu “jurnalisti” si intr-un fel sau altul am tot incercat sa ma pozitionez fata de jurnalisti ca “om de media”.

Am tot explicat pe aici: media este canalul, mijlocul prin care mesajele ajung de la transmitatori la emitatori. Jurnalistii sunt emitatori de mesaje, iar jurnalistii care inteleg comunicare sunt cei care inteleg functionalitatea unui canal de media si mai ales cei care urmaresc mesajele lor inclusiv dupa ce au fost receptionate si traduse de receptori.

Dar diferentierea de jurnalisti exista inainte de separarea asta functionala despre care pot vorbi la nesfarsit cu exemple din ultimii 12 ani sau cu evidentele exemple actuale generate de discursurile jurnalistilor de presa scrisa care dupa ani de desconsiderare “media” descopera ca nu practic nu traiau din emiterea de mesaje ci din emiterea lor pe canale media (pe care le-au tot persiflat si le persifleaza inca). Diferentierea initiala dateaza din perioda studentiei cand jurnalistica era cu un etaj mai sus, cand imparteam camine, cantine, biblioteci si chiar profesori.

Pentru ca in breasla jurnalistilor e de mare actualitate discutia despre “surse” si mai ales despre nedivulgarea lor mi-am adus aminte de unul din marile argumente pe baza carora incercam sa motivam ca sociologia poate fi stiinta in timp ce jurnalistica e cel mult o profesie: in sociologie sursa e importanta, sursa e citabila si analizabila si furnizoare de incredere. Sociologia fara surse valide e eseistica si atat.

Cu mintea de acum problema surselor in jurnalism arata cam asa:

1. Sursele sunt materie prima in jurnalism deci e normal ca breasla sa le apere iar indivizii din breasla sa si le protejeze unii de altii.

2. Nedivulgarea sursei muta responsabilitatea mesajului pe umerii jurnalistului care o foloseste.

3. Protejarea identitatii sursei nu implica si o protejare a persoanei sursa.

4. Persoana sursa ramane responsabila de modul in care a ajuns la informatie si de difuzarea ei catre public.

M-a frapat in seara asta un jurnalist care facea apel la instituirea unui juramant in breasla jurnalistilor (”ca la medici”) prin care sa se conditioneze apartenenta la breasla de “nedivulgarea surselor”.

 Cum este acelasi jurnalist cu care aici si aici am avut un debate in momentul in care incerca sa justifice folosirea unor “surse” cu pretentii de sociologie am recitit cele spuse de dansul atunci:

“NU e de interes public sa vezi cine cu cine si-o trage, bube si alte prostii surprinse de paparazii. A nu se confunda lucrurile. In demersul nostru am avut in vedere doar interesul public justificat. Paparazii si cei care gonescu dupa rating nu sunt manati nici o clipa de buna credinta.”

si ma gandeam ca “breasla jurnalistilor” ar trebui sa-si asume definirea “interesului public” cu care lucreaza si ar trebui sa decida daca instigarea la nerespectarea legii poate tine de interesul public.

Dar mai mult decat atat: Daca-si asuma responsabilitatea de a prelucra surse si a construi mesaje atunci ar trebui sa le acorde si altora acest drept fara sa-i infiereze pe baza de procese de intentii. Doar asa poate exista o breasla: cu norme comune si cu libertatea celor din afara breaslei de a alege intre diferitele prestatii.

A pretinde ”norme”de breasla in apararea constructiei de mesaje pe baza surselor dupa ce ai negat acest drept celorlalti si i-ai considerat “unelte” nu-i doar o problema de morala individuala ci e o sinucidere de breasla.

Iar daca breasla nu mai are mesaje si interpretari proprii ci doar “transporta surse” atunci jurnalismul dispare si este inghitit de media caci sursele devin acum transmitatori de mesaje iar jurnalistii simple mijloace.

Ce masuram? Ce interpretam din ce masuram?

Thursday, October 29th, 2009

Complicat si un pic intarziat isi face loc si in Romania o tema globala importanta: Masurarea (economica, sociala, politica)

Dupa multa ignoranta institutionala, pentru ca institutiile romanesti au problematici mai importante si mai urgente.  Comisia Nationala de Prognoza a tradus raportul Stiglitz- Sen-Fitoussi si legat sau nu de aceasta localizare incep sa se inmulteasca persoanele care se preocupa de problematicile din raport. Doua exemple aici si aici.

Evident problematica e complexa, evident interpretarile si la urma urmei pozitiile fata de problematici pot fi foarte variate. Nu ma astept ca fiecare cetatean sa faca propriul lui raport si nici nu ma astept ca vreodata sa existe o astfel de biblie comuna.

Dar daca tot tin un blog despre ratari si despre indreptari va supun atentiei acel raport. Si daca tot activez in zona de masurabilitate si statistica imi manifest interesul si disponibilitatea de dialog (nu, nu pe blog ci in medii formale) pe doua sub-teme majore: ce masuram? si cum folosim rezultatele masuratorilor? Stiu discutia e lunga … si n-are o finalitate precisa … dar e o discutie care mai mult ca niciodata acum trebuie dusa.  

Si pentru a nu ramane in abstract imi precizez zona principala de competenta: masuratori de audienta si zonele secundare de interes: masuratori de branding si masuratori de atitudini politice.

Minutul de aur si urechile de plută

Saturday, September 19th, 2009

Citeam comentariile la un articol despre “minutul de aur” al unui prim episod din serialul Anielapus pe seama slitului personajului Radu. Dupa o saptamana agitata mi-am amintit ca am un blog in parasire si ca as putea sa mai scriu si despre media :) . Asa ca incerc sa scriu un text de weekenend:

“Minutul de aur” este o sintagma la care veti gasi multe rezultate in google si parcurgerea lor defineste  ”minutul de aur” drept un concept de PR care foloseste minutul cu audienta maxima drept indicator de potential al unei emisiuni, post, slot canal etc.

Urechile de pluta” … nu au rezultate la cautari pe google. E si firesc. E o expresie ad hoc care alatura Urechea : unul din principalele canale de receptie al oamenilor, cu Pluta: un material care absoarbe vibratiile sonore … deci fix mijloacele prin care s-ar putea transmite mesaje dincolo de Ureche.

Ce legatura exista intre cele doua? Hai sa vedem:

Inainte de a fi concept de PR “Minutul de aur” era un indicator de research fara prea mare utilitate directa in publicitate pentru ca este greu previzibil si din cauza asta nu este monetizabil. De ce nu este previzibil? pentru ca el nu este rezultat al unui produs, faptul ca la un moment dat intr-o emisiune se intampla ceva spectaculos nu are cum sa-ti atraga alti telespectatori pentru simplu fapt ca ei n-au de unde sa stie ca se intampla ceva spectaculos. De aici avem doua discutii:

1. analiza peakurilor de audienta (”minute de aur”) poate da informatii despre situatiile care genereaza oportunitati de audienta: cele mai multe legate de ce se intampla pe restul canalelor: pauze publicitare, schimbari de emisiuni, generice, rupturi in emisiuni pot genera migratii. Zonele de migratii mare dezvaluie ”cel mai mare credit” din “cosul de canale” al celor care migreaza … si astfel avem informatii importante date de “minutul de aur” din zonele cu switch in flow-ul de audienta.

2. analiza “minutelor de aur” poate da informatii privitoare la patternuri de comportament: peakuri in filme => taieturi pentru calupuri, peakuri in transmisii sportive=> insertii grafice, peakuri imediat inainte de ore fixe => inceperea stiri cu ceva secunde inainte de ore fixe, peakuri pe asteptare inainte de meciuri, peakuri pe declarariile de dupa mici … etc etc

De ceva vreme s-a descoperit o intrebuintare de PR pentru “minutul de aur” …  intai am crezut ca-i zaharel pentru ”investitorii prospectati” apoi am crezut ca-i “oblojire de orgoliu” pentru investitorii care-si finanteaza statutul de moguli, apoi am zis ca-i incercare de a creste preturile pe audiente in scadere, intre timp m-am convins ca-i abordare strategica de vanzari prin crearea de imagine pe  care intermediarii cumparatorilor de publicitate  nu se mai obosesc s-o analizeze. Chiar asa, la ce bun sa zici ca maximul nu e medie, ca reachul nu e rating, ca programul nu e break, ca PR-ul nu e aditiv de GRP?

Partea hazlie vine din faptul ca la PR e nevoie sa vorbesti cu targeturi mai mari (ca doar nu va asteptati sa dea comunicate diferite pentru publicul larg si pentru publicul de “specialitate”) si la targeturile mari e nevoie sa povesti si despre produs ca sa poti sa te astepti la un trial.   Si din acest overlap de targeturi apar ciudatele adiacente intre minutul de aur si slitul unui personaj sau altul.

Ce era cu urechile de pluta? Nimic special, doar ma intrebam cum ar fi daca urechea exterioara ar fi de pluta, cate vibratii ar transmite printr-un canal auditiv de pluta? cata presiune ar ajunge pe un timpan de pluta? cat s-ar transmite la ciocanelul de pluta? apoi la nicovala de pluta, apoi la scarita de pluta … fereastra ovala de pluta ….. si in final dupa ce trece din pluta in pluta  ce semnal ar mai ajunge la creier ?

Puterea televiziunii

Monday, August 11th, 2008

De multi ani televiziunea schimba agenda populatiei, seteaza prioritati si stabileste “ce e de facut”. Tot de multi ani televiziunea schimba ministrii, sustine (su nu) presedinti si expresii gen “a patra putere in stat”, “relatie buna cu presa”, “deficiente de comunicare” sunt in fisa postului pentru orice post de conducere in lumea democrata.

De vreo doua decenii, odata cu globalizarea, a aparut televiziunea ca mijloc de revolutie, care legitimeaza rapid “revolutionarii”. De 7 ani televiziunea mentine “vigilenta” impotriva dusmanului invizibil numit terorism. De cativa ani televiziunea justifica “impunerea” unor noi conduceri si deja nu se mai adreseaza populatiei “despre care vorbeste”.

De cateva zile  televiziunea e parte a unui razboi, un razboi gandit ca un program tv in contraprogramare cu un eveniment sportiv. Un razboi absurd prin disproportia fortelor conventionale. Si avem un presedinte dintr-o tara indepartata care in timp ce unicul aeroport ii e bombardat, asupra lui se organizeaza o blocada maritima, soldati marsaluiesc cu tancuri prin tara lui indepartata …. in tot acest timp el incearca in direct la o televiziune globala (cnn) sa puna presiune pe telespectori, presiune pe care sa o simta conducatorii acelor telespectatori. Si avem cea mai ciudata confruntare a istoriei, nu se ciocnesc armate, sau civilizatii sau ideologii ci avem pe de-o parte televiziunea si mijloacele ei (sensibilizare prin apel la clisee cunoscute: Cehoslovacia sau Afganistan, premisa ca si tu poti fi in situatia asta, consecventa discursiva, repetitie, dramatism …) in opozitie cu marea forta politico/militara care a tinut lumea in echilibru zeci de ani.

Si disputa e crancena si colateralele inseamna vieti si bunuri … si marea putere militara e nevoita si ea sa apeleze la televiziune si … avem realitate alternativa, si avem Consiliul de Securitate ONU transformat in platou de talk-show, si avem apel la alte clisee (kosovo sau irak) … si avem o sedinta de guvern televizata in direct. 

Da, stiu. E mult mai complicat decat atat, si interesele/implicatiile sunt mult mai mari. Dar eu aici vorbesc doar de televiziune…. si de verdictul pe care-l va da …. razboi al lumii libere (televizante) cu marele balaur sau doar o revolutie televizata cu schimbarea liderului aventurier?

Fotbalul si televiziunea

Thursday, April 12th, 2007

Exista o tara in care:

- zeci de ani oamenii se strangeau la caminul cultural sa se uite la singurul televizor din comuna pt a vedea meciuri de fotbal

- vanzarile de televizoare au batut toate recordurile inainte de un campionat mondial la care se calificase si reprezentativa tarii respective

-  desi o tara in constructie permanenta, decenii in sir santierele se golesc in timpul partidelor de fotbal

- au existat ani in care transmisia TV se rezuma doar la 2 ore pe zi in care trebuiau sa se incadreze toate comunicatele oficiale, propaganda si cantarile oficiale, dar fotbalul era si atunci rasfatatul sef : se deschidea emisia pt fotbal si se tinea deschisa cat pana se termina fotbalul.

- ani de zile era o chestiune de status: cat de inalta iti e antena si cat de bine o reglezi inainte de meci

 In conditiile astea sa ne mai miram ca exista o tara in care:

- cele mai vizionate programe sunt toate meciuri de fotbal?

- toate televiziunile cu pretentii trebuie sa transmita fotbal?

- varfurile de audienta ale zilelor obisnuite sunt facute de stirile sportive?

- stirile sportive sunt stiri din fotbal?

- avem partide politice care-si trag “increderea” din fotbal?