De felul meu nu pun pariuri, nu joc la loto, nu asum riscuri, vorbesc in probabilitati si invoc incertitudinea chiar si acolo unde lucrurile par clare.
Totusi acu 2 saptamani am facut un pariu, dupa multi ani in care n-am pariat nimic. Stiam de mobilizare, stiam de “fresh” people care dupa ani de dezinteres brusc vor descoperi ca au un vot si ca-l pot folosi in telenovela politica. Stiam si spuneam si de voturile institutionale si de cele din strainatate si de voturi anulate … de limitele sondajelor.
Stiam toate astea si probabil ca-mi doream mult ca votul din romania sa fie suficient de clar incat sa nu fie nevoie de toate “chitibusarelile astea. Pariul suna asa:
Turambar … tii un pariu ca nu va fi asa strans? E win win pentru tine 
Daca e in marja… castigi pariul.
Daca diferenta e dincolo de marja … pierzi pariul dar castigi liniste la difuzarea exit-pollului.
dap.. cred ca exista probabilitate mare sa se treaca de 53%. Explicatia e simpla… din calcule (ca al lui Radu de mai sus) diferenta iese mica si recuperabila… ceea ce va insemna ca dupa ezitarile de inceput vom avea mari incercari de recuperare si respectiv de raspuns… asta inseamna polarizare mare.. atentie mare … consecinte mari ale mesajelor…. si de aici probabilitate mai mare de “clarificari”, mai ales din mobilizare/demobilizare.
Asta e cauza pentru care as paria pe o diferenta mai semnificativa (sa zicem un scor peste 53%).
Consider ca probabilitatea de a avea un scor peste 53% e mai mare decat de a avea un castigator sau altul. Ai observat ca nu propun un pariu pe castigator ci doar pe scorul de castigare
Scotian sa fie.
Ca sa fie clar peste 53.0% pentru oricare … pui sticla pe masa. sub 53% o pun eu.
Referinta: rezultat final BEC.
PS: cand vitriolul e puternic diversi cetateni se transforma in relee de comunicare foarte puternice… si forteaza decizii de la egalii lor. Asta e efectul pe care ma bazez … desi nu stiu sensul in care functioneaza
O buna parte din fenomene s-au si petrecut dar e o certitudine ca am pierdut pariul pentru ca momentan nu avem vreun candidat votat de jumatate plus unu din alegatorii prezenti la urne.
In acest “indreptar de ratare” poate vom vorbi despre ratarile acestei campanii dupa ce afectivitatile “de campanie” se vor mai domoli. Si probabil vom vorbi de “nebunia de a te bate cu Basescu”, de ignorarea unor teme si cedarea lor in intregime adversarului (moguli, buget, anticomunism, guvern negoita, “performantele” ultimului guvern) de lipsa de raspuns la “certitudinile” clamate de adversar … care au culminat cu siguranta (cel putin ciudata) a anuntarii “adevaratelor rezultate”.
Momentan ma opresc doar la inepuizabila intrebare: “unde am gresit?” pe care o regasesc si la Alin. Doar ca spre deosebire de el eu nu-s interesat de cei care au votat cu stomacul sau cu buzunarul, de minoritarii din intersectii, de manelistii din cartier sau de batrneii isterici. Pe ei i-am acceptat de mult, pe vremea in care am decis ca totusi se poate trai in romania. pe ei ii accept oridecateori gasesc masina zgariata, sau aflu din vecini cand am fost acasa si cu cine, sau renunt sa pretind ca nu-i normal sa-mi cada in curte schela de cladirea vecina. Pe ei toti i-am acceptat de mult.
Ma nelinisteste totusi ca o veche prietena imi explica insistent ca “bogatii” sunt comunisti si infractori; ma nelinisteste faptul ca un amic imi spune ca el a fost extaziat de “moaca lu Geonica” la pierderea alegerilor, ma nelinisteste ca un membru al familiei imi spune ca nu vad ca “asta poate totsi sti tot” si ca inutila orice opinie contrara “daca astia multi care s-au strans impotriva lui nu-s in stare sa-l atinga”, ma nelinisteste faptul ca oameni inteligenti continua sa-mi trimita poze cu “most wanted” infractori necondamnati. Iar cel mai rau ma doare ca oameni care au impanzit orasele cu mesaje despre frica, au pus mesaje in numele adversarului, au stiut de minciuni, cumparari si vanzari si au tacut … au facut lucruri de nefacut …. vin sa-mi explice de succesul lor profesional confirmat de faptul ca toate astea au fost validate de “popor”.
In toate astea probabil ca am si eu partea mea de vina si dincolo de pariul oficial probabil ca am mai pierdut si alte pariuri nepuse. Incerc sa ma amagesc cu faptul ca pana la urma existenta incertitudinii si a libertatii de a alege pe orice criterii vrei … e mai buna decat certidinea si criteriile impuse. Pana la urma e mai bine sa poti pune un pariu chiar perdant decat sa nu poti paria pe nimic.
Ramane totusi regretul de a fi pierdut pariul. O alegere mai clara chiar in zona despotismului luminat … ar fi fost o alegere mai asumata.
