Multi ani si buni !

January 1st, 2010

S-a terminat 2009. Un an pe care l-am inceput intr-un pesimism riguros dar care pana la urma s-a dovedit in plan personal un an interesant si fructuos. Am vazut multe colturi de lume, (4 continente, peste 10 tari, vreo 50 de nopti de cazare), mi-am facut prieteni noi,  am strans legatura cu familia si mi-am facut rude noi (am si cununat), ne-a ferit Dumnezeu pe mine si pe ai mei de probleme de sanatate, m-am reorientat profesional, am capatat confirmari din zone napadite de indoiala, am pornit proiecte ambitioase.

La inceputul lui 2009 am fost proactiv si uram cunoscutilor un an mai bun decat pare. Zilele astea am fost reactiv si doar am intors urari pentru ca-s mai pozitiv decat acum un an dar ma tem sa nu fiu deplasat :) .

Am inlocuit pesimismul cu un soi de scepticism ( mai aproape de Locke decat de greci), am mai multe predictii dar mai incerte …  Asta face din 2009 un an interesant cu mari sanse de a deveni unul din cei mai importanti ani pe care avem sansa sa-i traim.

Cu acest optimism sceptic (sau poate scepticism optimist) imi fac totusi curaj pentru o urare generala si pe termen lung:

Multi ani si buni sa aveti! 

lma

Ca primarii

December 23rd, 2009

276 pentru si 135 de voturi impotriva a luat azi guvernul Boc in parlament. Acelasi parlament, acelasi prim-ministru, acelasi program, acelasi presedinte, aceleasi probleme. Doar perspectiva diferita a facut ca azi numai 28.7% din parlament sa voteze contra.

Se valideaza astfel ceea ce spuneam imediat dupa alegerile parlamentare: 315+18+137. Astazi doua partide care la alegerile parlamentare au luat undeva la 53% si desi vorbim de aceiasi parlamentari si de pozitii politice clar exprimate de cele doua partide…  au produs doar 28.7% din voturile organului reprezentativ, adica un pic peste jumatate din mandatele castigate la vot.

Este in mod evident o ratare adusa de introducerea votului uninominal de care va spuneam si aici. Daca ne obisnuisem ca primarii sa schimbe barcile politice pentru acces la “resurse” … acum va trebui sa ne obisnuim ca si parlamentarii vor proceda “ca primarii” .

Din pacate este doar inceputul unei “reforme a clasei politice” facute doar conjunctural pentru scopuri electorale imediate. Urmatorii pasi sunt deja vizibili: premierea traseistilor, imputinarea “elementelor”, unicitatea reprezentatului teritorial si doamne fereste renuntarea la reprezentarea populatiei si optarea pentru reprezentare teritoriala.

Intrebarea este:  la ce procent vor ajunge traseistii pana la finalul legislaturii? Sa se indrepte spre 50% +1 ?  Daca Da, oare n-ar fi mai simplu sa interzicem de tot partidele politice? sa candideze doar omul, eventual cu un aviz de la structurile informative ca sa mai facem un pic de economie si acolo ca e mare risipa sa intocmesti atatea dosare. :(

 

In alta ordine de idei: Merita semnalata abilitatea UDMR-ului de a se prezenta drept partid necesar la majoritate in conditiile in care cifrele au dovedit ca se putea si fara cei 31 de parlamentari udmristi.

Capra vecinului. Varianta online

December 16th, 2009

Azi IAB a dat publicitatii studiul ROADS pentru semestrul I din 2009. Pe finalul anului trecut treceam drept o persoana pesimista dar chiar asa pesimist fiind nu prognozam o scadere de 25% a veniturilor din publicitatea online. Eram totusi dupa cresterile mirobolante anterioare si erau evidentea switchurile de comportament ale consumatorilor.

Si totusi cifra de azi nu o gasesc asa rea si tind sa o privesc in raport  cu scaderile din celelalte medii in clasicul stil romanesc. Pana la urma nu-i asa de rau daca ne uitam si in ograzile vecine.

 Dar ca si in varianta offline a caprei vecinilui … trebuie sa ne gasim timp pentru intrebarea cu adevarat importanta: De ce mor caprele? 

Ok, pe cifrele astea jumatate din scadere e de la banci si de la masini ambele cu semne din 2008, ambele dependente in buna masura de politici de stat: politica monetara, tensiuni pe curs in cazul depozitelor respectiv absortia lichiditatilor si concurenta statului in cazul creditelor + interventii pe legislatie. Toate astea impreuna cu identificarea bancilor ca “pericol” era firesc sa limiteze incercarile bancilor de a-si promova imagine si produse in randul consumatorilor. La masini  pe langa caderea leasingului si nedetuctibilitate amteala publica privind taxa de poluare si involuntara incurajare a second handului au facut ca majoritatea campaniilor sa fie mai degraba provocate de presiunea stocului decat de predictibilitati de marketing.

Si totusi scaderea nu a tinut doar de decizii. Exista si fenomene mai puternice si mai dramatice care nu pot fi depasite chiar daca am spera in decizii “luminate”. Iar cel mai dramatic este scaderea preturilor care de fapt este consecinta unui fapt si mai terifiant: scaderea puterii de cumparare suprapus cu cresterea consumului de media a dat rezultant incontestabil: ieftinirea timpului consumatorilor .   Statisticile oficiale ne tot povestesc despre ieftinirea muncii vorbind de scaderi de salarii si de somaj dar (fara a intra in paradigmele comisiei Stiglitz) intr-un fel sau altul astea se pot schimba prin decizii guvernamentale, insa pretul timpului in care oamenii sunt expusi la media …. este un indicator pe care nu stim ce ar putea produce inversiunea de trend.

Revenind la “caprele” online, lunile astea s-a mai nascut o problema mare: argumentul demografic atat de des invocat de industria asta aici si aiurea pare sa devina in ultima perioada unul din principalele motive de ingrijorare, pentru ca cei mai expusi la “criza” au fost fix tinerii ale caror venituri au fost mai abrupt diminuate (datorita expunerii mai mari la somaj si la scaderea salariilor) si care aveau angajamente (credite) mai mari deoarece mizau pe o crestere a veniturilor. Si pentru ca diminuarea veniturilor disponibile pentru consum nu era suficienta, acest fenomen s-a suprapus si cu diminuarea campaniilor de equity in care targetul 18-29 era cu generozitate inclus pe ideea unui viitor “luminos”.

Cu toate astea constat ca am devenit mai optimist decat media. Probabil din cauza faptului ca eu sunt convins ca la scaderi de proportia asta din ce in ce mai multi advertiseri si furnizori de media vor miza din ce in ce mai mult pe schimbarea modului de targetare si  vor inmulti mesajele tactice adresate unor grupuri mai bine definite. Iar in pivinta asta online-ul are oportunitati imense in raport cu celelalte medii (care la randul lor isi dezvolta oportunitati de targetare dar intr-un ritm mai lent).

Ratari 2.0 ?

December 15th, 2009

Nu va ascund ca de la primul post pe acest blog (si mult inainte de asta) monitorizez aparitiile conceptului de ratare, de recunoastere a imperfectiunii si de propunere de indreptari.

S-au inmultit vizibil in ultimii ani. Sunt placut surprins sa constat o astfel de abordare intr-o zona abundenta pana mai ieri  in “promovarea succesului”   : Cristi Manafu se intreaba daca e posibila o conferinta intitulata  “Esec 2.0″ . Parerea mea e ca rateaza mizand pe “exemple concrete” si pe “2.0″ … mai ales in contextul in care el a introdus in online sintagma “ce am invatat azi” si-i este la indemana pozitionarea pe “indreptari” si pe “improve”.

Nu de alta dar cum spunea un cititor de aici ” apariția obsesivă a cuvântului “ratare” e obositoare” si nu cred ca se vor gasi prea multi doritori sa-si evoce public “ratarile concrete” … Nu atata timp cat abundenta de succese care ne inconjoara ne face incapabili sa admitem posibilitatea “indreptarilor” si sa privim speriati mecanisme de tipul indreptare-eroare chit ca le observam in stiinta, religie, business sau viata personala.

Cum definesti o piata?

December 12th, 2009

Printre atatea probleme stringente rareori se gasesc resurse de a accepta ratari si de a incerca sa urmarim indreptari.

Democratia a devenit treptat doar un ”JOC democratic” caruia i-am uitat scopul si ii stabilim reguli din mers (reinterpretand ceea ce ar fi trebuit sa fie regulile de joc). Dar despre asta “aici“ caci asa cum bine remarca cei foarte conectati la succesiunea fazelor adrenalina electorala si-a atins punctul de maxim si probabil nu mai e asa mult pentru a vorbi linistiti despre ratari in jocul democratiei originale din acest colt de lume.

Economia de piata, celalalt mare castig al spatiului romanesc post 89 …. sufera si ea de o incapacitate de definire a pietelor. De la curente politice, trecand prin opiniile “omului informat” si ajungand pana in zona “specialistilor” aparuti in numar mare in ultimele cincinale  … in acest colt de europa pare un loc comun sa definesti pietele in functie de oferta si mai ales de playeri. Ca-s ciocoi, ca-s (fosti) mosieri, ca-i capitalism de cumetrie, ca-s moguli, ca-s carteluri … sau mai sofisticat key players … pare un lucru comun sa definesti pietele in functie de enumerarea celor care ofera.

Traditional ”piata” chiar si in romania ar fi totusi definita ca locul unde vin cumparatorii si se intalnesc cu vanzatorii, iar numeroasele piete, targuri, balciuri si oboare aparute puzderie dupa 89 ar fi trebuit sa intareasca acesta definitie chiar si fara ajutorul miilor de absolventi de facultati economice care au invatat asta ca si teorie. Dar asta nu a impiedicat aparitia nenumaratilor “experti locali” care in urma unor analize laborioase sa reduca importanta “cererii” la bagatelizarea purtatorilor de cereri: prostime, pulime, bizoni, tarani, prosti si sa hiperbolizeze rolul si actiunea “ofertantilor” imbracandu-i in felurite calitati miraculoase prin care acestia guverneaza discretionar nu doar cererea dar si oferta. Si asa se ajunge la eforturi de “educatie” sau de izolare a “cererii semnificative” .

Pentru ca eram dator din februarie 2008 propun ca studiu de caz: “piata cotidienelor de calitate”. Exista aceasta piata izolata la nivelul cererii sau este doar o suma de oferte?

Personal ma indoiesc ca exista o cerere specifica pentru ziare generaliste nationale pe hartie cu texte “de calitate”. Nevoile din care s-ar fi putut alimenta: informare, opinie, dialog , reportaj au fost preluate de alti  ”ofertanti”. Cererea de loisir si infotainment au cedat-o voluntar spre tabloide. Cererea bazata pe “obicei de consum” (stiti … imaginea aia cu ziarul fosnind in timp ce se soarbe cafeaua si se admira rasaritul) a fost asa de mult teoretizata ca a parasit zona realului si a ajuns in zona metaforei. Iar ”piata cotidienelor de calitate” a ramas centrata pe autoconsum.

Evident ca avem alimentari venite  din “istorie recenta”, din exploatarea unor nevoi colaterale gen colectionarea de carti si evident din nevoile specifice de referinte pe domenii (sport, business… etc)…. dar astea sunt dificil de “izolat” ca cerere. Si atunci perpetuam o definire prin gruparea arbitrara a ofertantilor.

Demitizari

December 11th, 2009

Chiar si in conditiile unui rezultant incert si a numeroaselor turbulente introduse de campania electoral pentru prezidentiale tot putem constata si cateva efecte benefice mai ales prin contrazicerea unor mituri foarte prezente in campanie si inainte de aceasta. Cateva constatari personale:

1. Ownerul media nu conteaza major. Nu conteaza nici in emisie (dovada ca Adevarul a continuat sa bata toba pe apolitism, Antena 1 a ramas in afara politicii, Realitatea a continuat s-o gazduiasca pe Pora si pe alti “talibani” portocalii … daca chiar daca cel putin la nivel de imagine ownerii acestor canale pareau incadrati intr-o tabara.) Nu conteaza nici la receptie dovada ca s-au putut percepe mesaje de anticomunism de la televiziunea detinuta de pauescu sau mesaje antigeoana de la teveziunea al carei owner perceput se afla in relatie cu Geoana. Mai mult decat atat audientele pe statii comparate cu rezultatul votului … arata clar ca cele doua variabile nu sunt dependente.

2. Nici emitatorul nu este un factor determinant. Dovada stau numeroasele mesaje neasumate sau atribuite eronat: romanianti, mirceageoana.tv, numeroase mesaje anonime mai ales pe net, machete cu insemnele si culorile adversarilor … sau mai concret: mesajele lui Ilie Nastase sau Maia Morgenstern din pauza dezbaterii televizate … transmise si percepute fara ca cineva sa se fi preocupat sa intrebe/creada emitatorul.

3. Teoria mesajului unic a murit. Multitargetarea este posibila. Inclusiv problemele de overlap intre mesaje s-au dovedit a fi supraevaluate. Am avut concomitent anticomunism si antiimbogatiti, antiprivatizare intr-o parte precum si pro-iliescu si contra-iliescu in cealalta parte.

4. Poporul nu exista. Cu exceptia unor sectii externe si a unor sectii din institutiile totale (ambele banuibile de caracter plebiscitar) mai peste tot parerile au fost impartite. Impreuna cu distributia voturilor la referendum … asta face aproape imposibila “vorbirea in numele poporului” pe baza cunostintelor despre vrerea acestuia … si ne impinge inspre reprezentarea institutionala de care vorbeam aici.  Deci se poate vorbi in numele poporului doar ca reprezentant legitim al acestuia nu pe baza cunoasterii vrerii “poporului”.

5. Endorsmentul e supraevaluat el nu creeaza comportament ci doar cel mult vizibilitate si favorabilitate. Povestea era bine cunoscuta in marcom dar acum a devenit evidenta si politic prin difuziunea celor care nu au urmat “endorsmentul” facut de cei pe care-i votasera la primul tur.

6. Este mai usor de facut branding decat rebranding. Au trecut relativ usor perceptii gen: Doina Cornea, Ion Diaconescu, Dinescu, Quintus, Campeanu … comunisti si Stolojan, Basescu anticomunisti … mai ales la cei care nu-i cunosteau sau aveau doar awareness, dar n-au trecut pozitionari nuantate ale acestora fix la cei care-i cunoasteau mai bine.

7. Ce s-a spart e greu de lipt in ochii celor care au vazut spargerea dar poate parea lipit in ochii celor care n-au urmarit spargerea. In ciuda eforturilor unanime de lipire a lui Geoana de Iliescu ei n-au putut fi perceputi lipiti de cei care stiau conflictele anterioare in schimb au parut unitari in ochii celor care n-au fost atenti la conflicte.

8. Orice mesaj poate fi prelucrat in multiple feluri de catre receptori. Exemplul filmuletului e doar varful aisbergului.

9. Constructia de imagine nu e direct legata de nevoilor celor care isi construiesc imagini. Atat in zona mesajelor despre agricultura surclasate de mesaje simbolice cat si in zona rationalitatii economice (buget, forfetar, finantare, guvern) surclasate de liniste, anticomunism etc … constructia de imagine a rama la nivel simbolic desprinzand-se de nevoile specifice.

Eu cu cine am votat?

December 10th, 2009

Am vazut la TV in treacat in seara asta un proces verbal in care cica s-ar fi schimbat voturile intre cei doi candidati la o sectie din sectorul 2. Pe antetul procesului verbal prezentat era vorba de str Ion Maiorescu … dar n-am reusit sa vad sectia. In scoala 50 au fost 3 sectii de votare.

Daca se intampla ca vreun cititor de pe aici sa fi vazut cumva despre ce numar de sectie este vorba il rog sa-mi spuna si mie. Ca sa aflu si eu cu cine am votat. Nu de alta dar votul a fost dureros si mi-a cauzat si o groaza de discutii/antipatii.

Multumesc anticipat.

Mistere metodologice

December 9th, 2009

 Imediat dupa votul dureros ii scriam unui amic pe facebook ca nu cred ca cele patru institute vor lua decizia sa dea “too close to call” si vor comunica fix datele care le ies din SPSS: 

50-50 ar fi decizie. nu poate sa iasa 50-50 :) vor da rezultatele care le-au iesit (am o singura suspiciune din cele 4 ca ar putea da altceva decat iese din spss)
dum la 20:03 ·
 Primul semn de intrebare pe rezultate nu l-am avut nici la 20:57 cu declaratiile incurajatoare si nici macar in interviul de la televiziunea poporului ci in momentul in care institutul cu pricina a hotarat sa dea un rezultat in favoarea unui candidat dar tot sub marja de eroare matematica. Ceva i-a convins sa nu mai dea tctc si e putin probabil sa fie din cifre pure sau din repurecarea datelor deja introduse … ca daca ar fi doar din asta faptul ca erau in continuare in marja iar fi facut consecventi in tctc.
Unul din partenerii acelui exit-poll a incercat o explicatie pe baza masurarii voturilor din strainatate. Nu cred ca-i posibila si nici nu cred ca au intreprins-o  si mi se pare putin probabila si  predictia influentei numerice a voturilor externe atata timp cat si numarul de participanti si diferenta de scor a fost cumva surprinzatoare. Desi nu exclud niste indici de prezenta la vot care sa permita un pariu pe influenta voturilor externe (ii semnalam zilele astea Laurei ca la sectia ei din londra au votat 2573 adica apropae un minut de vot/cabina cu tot cu declaratie pe propria raspundere).
Dincolo de toate astea trebuie sa constat ca CSOP-ul a fost cel mai aproape de realitate si cum asta e principala calitate a unui exit-poll nu pot decat sa-i invidiez si sa fiu increzator ca domnul Musetescu (pe care intotdeauna l-am pretuit in explicatiile lui rationale si minutioase) ne va impartasi si noua, profanilor, din misterele metodologice pe care le-a descoperit.

Un pariu pierdut

December 8th, 2009

 De felul meu nu pun pariuri, nu joc la loto, nu asum riscuri, vorbesc in probabilitati si invoc incertitudinea chiar si acolo unde lucrurile par clare.

Totusi acu 2 saptamani am facut un pariu, dupa multi ani in care n-am pariat nimic. Stiam de mobilizare, stiam de “fresh” people care dupa ani de dezinteres brusc vor descoperi ca au un vot si ca-l pot folosi in telenovela politica. Stiam si spuneam si de voturile institutionale si de cele din strainatate si de voturi anulate … de limitele sondajelor.

Stiam toate astea si probabil ca-mi doream mult ca votul din romania sa fie suficient de clar incat sa nu fie nevoie de toate “chitibusarelile astea. Pariul suna asa:

Turambar … tii un pariu ca nu va fi asa strans? E win win pentru tine :)

Daca e in marja… castigi pariul.
Daca diferenta e dincolo de marja … pierzi pariul dar castigi liniste la difuzarea exit-pollului. :)

dap.. cred ca exista probabilitate mare sa se treaca de 53%. Explicatia e simpla… din calcule (ca al lui Radu de mai sus) diferenta iese mica si recuperabila… ceea ce va insemna ca dupa ezitarile de inceput vom avea mari incercari de recuperare si respectiv de raspuns… asta inseamna polarizare mare.. atentie mare … consecinte mari ale mesajelor…. si de aici probabilitate mai mare de “clarificari”, mai ales din mobilizare/demobilizare.

Asta e cauza pentru care as paria pe o diferenta mai semnificativa (sa zicem un scor peste 53%). 

Consider ca probabilitatea de a avea un scor peste 53% e mai mare decat de a avea un castigator sau altul. Ai observat ca nu propun un pariu pe castigator ci doar pe scorul de castigare :)

Scotian sa fie. 
Ca sa fie clar peste 53.0% pentru oricare … pui sticla pe masa. sub 53% o pun eu.
Referinta: rezultat final BEC.

PS: cand vitriolul e puternic diversi cetateni se transforma in relee de comunicare foarte puternice… si forteaza decizii de la egalii lor. Asta e efectul pe care ma bazez … desi nu stiu sensul in care functioneaza :)

O buna parte din fenomene s-au si petrecut dar e o certitudine ca am pierdut pariul pentru ca momentan nu avem vreun candidat votat de jumatate plus unu din alegatorii prezenti la urne.

In acest “indreptar de ratare” poate vom vorbi despre ratarile acestei campanii dupa ce afectivitatile “de campanie” se vor mai domoli. Si probabil vom vorbi de “nebunia de a te bate cu Basescu”, de ignorarea unor teme si cedarea lor in intregime adversarului (moguli, buget, anticomunism, guvern negoita, “performantele” ultimului guvern) de lipsa de raspuns la “certitudinile” clamate de adversar … care au culminat cu siguranta (cel putin ciudata) a anuntarii “adevaratelor rezultate”.

Momentan ma opresc doar la inepuizabila intrebare: “unde am gresit?” pe care o regasesc si la Alin.  Doar ca spre deosebire de el eu nu-s interesat de cei care au votat cu stomacul sau cu buzunarul, de minoritarii din intersectii, de manelistii din cartier sau de batrneii isterici. Pe ei i-am acceptat de mult, pe vremea in care am decis ca totusi se poate trai in romania. pe ei ii accept oridecateori gasesc masina zgariata, sau aflu din vecini cand am fost acasa si cu cine, sau renunt sa pretind ca nu-i normal sa-mi cada in curte schela de cladirea vecina. Pe ei toti i-am acceptat de mult.

Ma nelinisteste totusi ca o veche prietena imi explica insistent ca “bogatii” sunt comunisti si infractori; ma nelinisteste faptul ca un amic imi spune ca el a fost extaziat de “moaca lu Geonica” la pierderea alegerilor, ma nelinisteste ca un membru al familiei imi spune ca nu vad ca “asta poate totsi sti tot” si ca inutila orice opinie contrara “daca astia multi care s-au strans impotriva lui nu-s in stare sa-l atinga”, ma nelinisteste faptul ca oameni inteligenti continua sa-mi trimita poze cu “most wanted” infractori necondamnati. Iar cel mai rau ma doare ca oameni care au impanzit orasele cu mesaje despre frica, au pus mesaje in numele adversarului, au stiut de minciuni, cumparari si vanzari si au tacut … au facut lucruri de nefacut …. vin sa-mi explice de succesul lor profesional confirmat de faptul ca toate astea au fost validate de “popor”.

 In toate astea probabil ca am si eu partea mea de vina si dincolo de pariul oficial probabil ca am mai pierdut si alte pariuri nepuse. Incerc sa ma amagesc cu faptul ca pana la urma existenta incertitudinii si a libertatii de a alege pe orice criterii vrei …  e mai buna decat certidinea si criteriile impuse. Pana la urma e mai bine sa poti pune un pariu chiar perdant decat sa nu poti paria pe nimic. 

Ramane totusi regretul de a fi pierdut pariul. O alegere mai clara chiar in zona despotismului luminat … ar fi fost o alegere mai asumata.

Adevaratele sondaje

December 7th, 2009

Un candidat la un exit-poll tipa isteric despre “adevaratele sondaje” bazandu-se pe nu-s ce cifre vazute pe niste siteuri.

Un alt candidat inainte de alte exit-polluri isi proclama victorie bazandu-se pe “adevaratele sondaje” carora nu le preciza sursa … dar urmeaza sa fie confirmat de realitate.

Cu o legislatura in urma si exitpollurile si numararea erau declarate false in numele “adevaratelor sondaje”

Cu inca o legislatura in urma candidatul care a pierdut a sustinut (si sustine si dupa 10 ani) ca numaratoarea si sondajele au fost false. motivate din nou in “adevaratele sondaje”

Poate la un moment dat va veni timpul sa si aflam “adevaratele sondaje”. Poate ca va trebui sa vorbim serios de ce masoara si ce nu masoara un sondaj. Poate va trebui sa iesim din zodia paguboasa conform careia ownerul institutului si clientul sondajului ar fi singurele aspecte importante ale unui sondaj pe baza carora ”poporul” ar trebui sa stabileasca daca-s adevarate sau nu.

Altfel vom continua sa avem zile triste pentru sondori si pentru democratie si vom cauta in  permanenta “adevaratele sondaje” dupa cifrele care ne plac sau nu.