Ca om din media nu pot sa nu apreciez campania grupului realitatea. As spune chiar e o campanie media mai bine facuta decat Gandeste liber de la Pro sau Miscarea de rezistenta de la Intact.
Ca om de research nu pot sa nu apreciez o actiune prin care mesaje din public (emitatori care nu tin neaparat sa-si potenteze mesajele) sunt urcate pe o platforma media si capata astfel importamta.
Ca “parerist pe bloguri” am avut primele reactii aici in care-mi manifestam indoiala fata de impartirea lumii intre “noi si voi” si fata de denaturarea conceptului de “respect”, care in opinia mea nu se cere ci se acorda.
Ca om care tine un blog despre ratari si indreptari trebuie sa spunca respect vine din latinescu Re Spicere “a privi indarat; a avea consideratie fata de cineva” (apud V Breban Dictionar General al limbii Romane) deci este un concept despre neratare, despre reevaluare si apreciere.
Ca om care se ocupa de sondaje trebuie sa amintesc ca exista un proiect numit RESPECT care a produs un document de referinta pentru toti cei implicati in research (pe care nu l-am adus ca argument in discutia cu Dan Tapalaga doar pentru a nu cadea intr-o ratare similara celei a argumentelor din jurisdictia CEDO).
Ca om care iubeste abordari filosofice cred ca totul ar putea fi rescris plecand de la un articol ca acesta .
Ca om cu interes pentru psihologie probabil ar trebui dezbatuta piramida nevoilor a lui Maslow.
Dar toate astea sunt doar fatete. Doar abordari, doar concepte. Pentru ca problematica mi se pare esentiala o sa fac o exceptie s-o sa povestes aici despre manifestarile “respectului” in viata mea reala, concreta si supusa ratarii si indreptarii:
1. Nu exista respect fara cunoastere. Ca sa respecti ceva trebuie sa ai o reprezentare despre lucrul pe care-l respecti. Acea reprezentare trebuie sa se bazeze pe cunoastere, daca se bazeaza exclusiv pe imaginatie inseamna ca de fapt nu respecti nimic ci doar valorizezi niste fabulatii.
Am invatat acest lucru de la domnu Bratianu si de la parintele Grigore pe vremea cand eram in clasele primare si jucam sah cu dansii … si dansii imi explicau ca eu doar imi inchipui ca respect religia si practica religioasa, daca intr-adevar le-as respecta ar trebui macar sa incerc sa le cunosc. Ignoranta impiedica accesul la respect.
2. Nu putem respecta tot ce cunoastem. Chiar daca am reusit sa cunoastem ceva si sa scapam de ignoranta, trebuie sa ne facem curaj si sa impartim cele cunoscute in lucruri demne de respect si lucruri ignorabile. Am invat asta pe vremea cand eram copil cu cheia de gat, si cand incet incet am descoperit ca sfatul parintesc de a “nu avea treaba cu nimeni” era un protectionism exagerat, de fapt daca te uitai cu atentie nu erau doar oameni rai , iar pe cei buni ii putei identiica relativ usor.
3. Nu poti respecta oameni ci doar fatetele pe care le cunosti (pe care vrei sa le cunosti). Oamenii carora le-ai acordat respectul dintr-un motiv sau altul se pot dovedi foarte jalnici cand reusesti sa vezi si alte fatete. Nu de mult am constat ca un om pe care-l respect profesional poate fi mizerabil cand vine vorba sa-si apere propriile interese. Si asta dupa ani de concesii pe principiul “respect prea mult profesional ca sa bag in seama injuraturi si mediocritate interumana”.
4. Respectul nu se refera la oameni ci la valori pe care tu le atribui unui om sau altul. Avem cu totii definite valori pe care le valorizam in mod diferit. Aceste valori le recunoastem intr-un om sau altul si astfel ii acordam respect profesional, uman, religios sau pur si simplu ca fiinta umana, ca ruda, ca femeie/barbat/tanar etc. Am invatat asta in desele situatii in care persoane pe care le-am constatat respectabile la prima vedere s-au dovedit nedemne de respect, precum si in feriitele cazuri in care persoane indoielnice la un moment dat s-au dovedit intr-un final demne de respect.
5. Respectul nu e reflexiv . Nu te poti astepta la respect in functie de cat respecti, ce faci, cum faci. Respectul tine exclusiv de persoana care-l acorda si de modul in care intelege sa se raporteze la tine si la lume. Cu durere am constat ca o fatuca in care am investit incredere si timp si careia i-am respectat dorinte, decizii si nevoi poate glasui nonsalant “mananci cacat dar nu-ti spun ce pentru ca stii tu” desi ii spuneam explicit ca habar n-am si ca-mi cer scuze daca am gresit involuntar si ca astept sa-mi spuna ce sa fac pentru a repara greseala comisa fara voie. Ulterior aveam sa constat ca er doar o spasma ca se temea ca eu sa nu spun ceva care sa-i afecteze cei 2 arginti pe care ea ii castigaa beneficiind de complicitatea mea involuntara. Si tot ce purtase masca de respect dinspre ea spre mine era de fapt un joc de interese nu un raspuns la respectul meu.
6. Respectul nu e inductiv. Se poate induce doar in urma unui transfer de incredere. Mi se intampla deseori sa acord atentie mai multa surselor pe care le consider respectabile, sau surselor recomandate de surse respectate. Dar asta e doar un transfer de incredere. Respectul urmeaza a fi acordat ulterior.
7. Respectul spune mai mult despre cel care-l acorda decat despre cel caruia i se acorda. Pentru ca implica in primul rand valorile celui care acorda respect iar faptul ca (nu) le gaseste intr-o persoana sau alta e o masura a respectului sau fata de propriile valori. Deasemeni faptul ca cineva nu gaseste destinatari pentru respectul sau este doar semn al indolentei sau al propriei superficialitati in urmarea valorilor proprii (self respect)
8. Respectul se acorda treptat dar se retrage brusc. Sunt dese cazurile in care din perspetiva axiologica si gnoseologica poti sa acorzi respect unor idei/oameni/teorii si din diverse motive ajungi sa constati ca ai fost pacalit. Pentru ca nu stii unde si cum ai fost pacalit intreaga structura care a generat respect trebuie demontata pana la nivel de valori, valori care daca se valideaza independent o sa poate fi regasite in alte forme demne de respect. Si aici exemplele pot fi multiple mai ales in politica. Nu poti sa ai respect pentru un Adomnitei care este las si voteaza marirea salariilor in educatie chiar daca ulterior sustine valori pe care le apreciezi. Nu poti sa ai respect pentru un penal care candideaza la presedentie pentru a obtine efecte in propriul dosar chiar daca pentru asta foloseste cel mai atractiv verset din biblie. Nu poti sa ai respect pentru un Aburici care vornbeste de reformarea “clasei politice” cand exista evidente ca foloseste asta doar ca parghie pentru diverse interese mai marunte. Si in genere nu poti sa ai respect pentru cei care-l castiga prin promovarea de valori generale pe care nu le respecta in interesele lor particulare.
9. Respectul nu poate fi scop in sine. El este doar modalitatea de sustinere a valorilor asimilate de cel care respecta.
10. Daca respecti onestitatea ca valoare nu poti sa ceri oamenilor respect. Trebuie doar sa valorizezi oamenii onesti si sa-i respecti. Mi-e teama ca nu nu pot respecta oamenii care nu-si asuma onest valorile prin care se definesc si mi-e imposibil sa respect judecatorul car nu judeca, politicianul care nu face politica, invatatorul care nu invata, profesorul care nu profeseaza, functionarul care nu functioneaza, legiuitorul care nu legifereaza, doctorul cre nu doctoriceste … si in general pe toti cei care ocupa niste functii fara sa le respecte. Nu pot sa-i oblig sa-si respecte functiile dar pot sa-i respect doar pe cei care o fac.
In concluzie nu-mi cereti sa cer respect caci nu asa ma respectati. Eu pot doar sa respect si sa ma respect cand respect. 
Cu Respect, al dumneavoastra Cristi Pârvan
[...] asta, si probabil au si facut-o. Siiiigur …. Un “decalog” al respectului la Cristi Parvan! Absolut de acord! Ca o axioma, as putea spune: “Cu cat cunosti mai mult, cu atat respecti [...]