Ovidiu face o analiza grozava despre “ordine si sporuri” si printre altele spune un lucru usor evidentiabil ca fenomen dar evitat permanent in discursul “oficial”: “tot un fel de „spor” este şi spirala tăcerii care generează furtul şi corupţia” .
Nu doar la nivel de posturi ci chiar la nivel de profesii exista “zone” in care probabilitatea “spagii” e perceputa ca un element compensator pentru salariu. Ba mai mult as spune ca salariu e folosit deseori ca o justificare a sistemului de spagi ajungandu-se la paroxisme gen spaga pentru a ajunge intr-o functie unde se primeste spaga.
Data fiind presiunea bugetara/electorala/fmistica guvernul actual incearca (cel putin declarativ) sa limiteze salariile prin interzicerea cumulului pensie salariu si prin reducerea sporurilor. Nu discut principialitatea masurilor dar din punct de vedere functional exista riscul ca “sistemul de stat” sa se finanteze tot mai mult din “spaga” … care pana la urma este o forma neinregistrata de … finantare privata.
Problema nu e atat in zona in care “bugetarul” primeste spaga pentru a indeplini sarcinile de servici, problema e in zonele in care spaga finanteaza tocmai neindeplinirea sarcinilor de servici. Sincer nu-mi doresc sa ma intalnesc cu “agentul de circulatie” care lucreaza desi a intrat in fara plata si care sta intre masini desi nu mai primeste spor de toxicitate/periculozitate etc.
Cum suntem pe un indreptar de ratare … incerc sa nu fiu doar “alarmist” si as propune reformatorilor ca in aceasta “noua republica” sa incerce ca pe langa PPP-uri si modernizari sa tina cumva cont si de posibilitatea de finantare privata “la vedere” a functiunilor statului care nu mai sunt finantabile de la buget.
Un spital de stat la care se plateste spitalizare, o scoala finantata si de parinti, un serviciu public care se finanteaza si din taxe de urgenta sunt preferabile unui sistem corupt aprioric. Nu trebuie sa fie generalizat. E suficient si partial. Dar trebuie sa fie suficient de amplu incat ”bugetarii” sa nu mai trebuiasca sa cumuleze salariu cu spaga. Iar celor “prinsi” sa li se poata spune intemeiat ca “aveau de ales”.
Poi deja s-a ajuns aşa: şcolile sunt de stat, dar finanţate de părinţi (fondul şcolii, care e “obligatoriu”, părinţii fiind obligaţi de profesori, nu de lege, plata “gardianului” - cineva dela serviciul de pază, şi alte diverse “donaţii” care sunt obligatorii), spitalele sunt finanţate de pacienţi (şpaga la medic, la infirmieră, la asistentă, cumpărarea medicamentelor pe durata spitalizării de către pacient, replica: “nu mai sunt fonduri” deşi poate omu ăla plăteşte de15 ani asigurare şi nu a beneficiat de nimic de pe urma ei (plata asigurării e obligatorie))… aşa că nu ştiu ce ar mai rămâne de finanţat de către populaţie…
Sunt doua aspecte care ar fi indreptate de finantarea “la vedere”:
- stabilirea “finantarii” pe baze legale ar permite controlul asupra serviciilor prestate si ar determina piata, comparatiitate si competitiitate nemailasand “finantarea” la mica intelegere.
- in masura in care aceasta finantare ar deveni alternativa la colectarea centrala si apoi redistribuirea resurselor …. atunci plata directa ar beneficia de o rata de colectare mult mai buna.