art 1 : Se infiinteaza Centru de Resurse in Educatie. O baza de date nationala in care orice forma de educatie acreditata va afisa rezultatele educationale ale tuturor cursantilor, la toate cursurile, impreuna cu materialele de curs si cu rezultatelele digitale ale fiecarui cursant (referate, examinari, eseuri etc). Aceasta baza de date va avea acces public si va putea fi apelata dupa cursant, tematica, institutie etc.
art2: pentru ocuparea oricarui functii finantata de la buget cu un salariu mai mare decat salariul mediu pe economie, candidatatii vor trebui sa fi absolvit o forma de invatamant superior, ale carei rezultate sa fie inscrise in CRE (centru de resurse in educatie).
art3: pentru ocuparea oricarui functii finantata de la buget cu un salariu mai mare decat dublul salariului mediu pe economie, candidatatii vor trebui sa fi absolvit o forma de invatamant superior cu tematica relevanta in postul pentru care candideaza.
….
Stiu ca e simplist si superficial. Stiu ca asta ii va contraria pe toti congenerii mei; ca va fi considerata rautacism din partea jumatatii academice a familiei mele, ca va fi taxata drept amatorism de colegii sociologi preocupati temeinic de problematica sau implicati in legiferarea ei. Stiu toate astea si continui sa am pareri detaliate despre probleme punctuale fie ele si cuprinse in “coduri” pompoase gen Miclea, Andronescu etc. Dar nuantele si detaliile nu pot fi clarificate in scurtele perioade de timp in care politicul isi deschide interesul catre “sistemul de invatamant”, perioade care oricum vor sta intotdeauna sub semnul demagogiei electorale.
E suficient sa aruncam o privire pe educatia incropita a multor demnitari romani, cu facultati ”rapide” facute la ff mult dupa varsta scolara; pe importanta educatiei in numirile prin consilii de administratie; la metalurgul de la finante, avocatul de la turism, dealerul de la sanatate, marinarul de la presedentie … sau pur si simplu importanta educatii la angajare inclusiv in domeniul privat … pentru a constata ca sistemul de educatie e decuplat de la societatea romaneasca.
Putem sa ne amagim in discutii interminabile despre cauze si efecte, putem sa ne iluzionam ca sistemul se va reforma din interior putem sa ne mintim ca diverse “masuri” vor produce minuni, putem sa ne risipim in speranta desarta ca un plus de finantare aduce un plus de functionalitate a sistemului de invatamant in societate … putem toate astea dar toate costa.
Low costul din industria transportului de calatori se bazeaza pe existenta unei nevoi principale … aceea de a calatori, si relationeaza toate celelalte nevoi (securitate, confort, punctualitate) cu nevoia principala. Poate ca si in educatia romaneasca nevoia centrala de a produce valori utile pentru societate ar responsabiliza actorii implicati in educatie si poate “cursantului nu i-ar fi indiferent cum performeaza, institutiei de invatamant nu i-ar fi indiferent ce rezultate produce, profesorilor nu le-ar fi indiferent ce profeseaza, societatii nu i-ar fi indiferent ce educatie au membrii sai, domenii si problematici ar capata criterii de competenta, educatia s-ar adapta in functie de rezultatele produselor lor in perioada post-educationala, functiunile de “asistenta sociala” sau “young sitter” ar capata un scop util ……. educatia ar deveni o valoare valorizata si efortul util din educatie ar creste in dauna efortului inutil.
PS: si nici n-ar costa. Marele cost ar fi doar acela al acceptarii ca educatia chiar conteaza 
Update: poate astfel s-ar reforma si falsii protectori ai invatamantului romanesc care dau comunicate tendentioase in care zic pompos: “Medalia de argint i-a revenit lui Marius Drăguş, iar cea de bronz lui Andrei-Paul Puni” desi regulamentele sunt publice si deja intrate in cutuma:
Si poate asa, prin transparenta rezultatelor, accentul ar cadea pe elevii merituosi, pe profesorii lor, si pe folosirea lor de societate … n-ar fi consumat pe falsa glorificare a unui “sistem de invatamant” inutil.
Tot n-ai rezolvat problema spinoasă a asigurării calităţii. Educaţia încropită a demnitarilor e compusă totuşi dintr-un număr de diplome ale unor programe acreditate. Iar pentru ocuparea unor posturi publice (cele mai multe dintre ele) se cer astfel de diplome. Întrebarea e dacă diplomele certifică şi competenţa, iar răspunsul e de multe ori nu.
Cu ce mă ajută că adaug aceste programe într-o bază de date? Dacă agenţia de acreditare nu funcţionează tot n-am rezolvat problema.
Ajuta la fel cum ajuta (sau ar putea ajuta) datele de la registru comertului cand ai de-a face cu o firma, cele de la ejust.ro, cazierul de la politie , istoricul “admiterilor” la licee … etc
Nu ar introduce nici calitate nici n-ar face sa functioneze agentia de acreditare sau ora de chimie …. dar ar face toate actele din invatamant mai responsabile pentru ca ar exista premisa ca “educatia” (sau ce fac ei acolo) conteaza in viata reala. Iar aceasta responsabilizare ar genera si calitate si seriozitate.
Da stiu ca unele cer … am constatat si eu diverse fabrici de diplome cu specializari pompoase. Daca ar exista acest sistem general transparent probabil ca aceste “certificari” s-ar evidentia in sistemul de invatamant
.
Ceea ce e mai puţin cunoscut este aşa: baze de date apropiate ca tematică au fost proiectate şi răsproiectate de autorităţile centrale în cazul educaţiei preuniversitare (care este mai uşor de supus unei astfel de intreprinderi). Bani cred că ai fost destul de mulţi. De funcţionat nu funcţionează, ca de altfel aproape orice bază de date a MECI sau, mai larg, din RO. Explicaţia mea este simplă: pentru a avea aşa ceva, trebuie ca oamenii să priceapă la ce foloseşte şi cum se poate folosi o bază de date.
Altfel, importanţa socială a educaţiei, atestatată prin propunerile curente de noi grile de salarizare, este una redusă. De exemplu, cel mai bine plătit profesor universitar, cu 40 de ani vechime (!!!), poate lua un salariu de 2 ori mai mic decât salariul maxim. La banii ăştia nu poţi evita în niciun caz plecarea dinspre învăţământ a celor cât de cât buni, şi dinspre România a celor foarte buni. (e adevărat că situaţia pare încă şi mai nasoală în sistemul sanitar!)
Altfel, din câte ştiu, în Europa, cam 40% dintre absolvenţi lucrează în domeniul absolvit. Facultatea îţi oferă azi doar o calificare generală, nu una specifică (asta apare abia la nivel doctoral), aşa cum o făcea liceul în trecut. De altfel în curând vom ajunge şi la noi ca ponderea celor ce fac facultate să se plaseze constant peste jumătate din dimensiunea fiecărei generaţii… Aşa că nu le-aş impune să aibă studii în domeniul respectiv, exceptând sectoare de genul sănătate sau învăţământ.
Bogdan … poate era nevoie de o licitatie internationala cu plata la produs functional
. In zona asta de “transparentizare” cu multe entitati implicate … intamplator am ceva experienta. As spune ca nu lipsa finalitatii e principala frana ci spiritl de conservare (cu doua variante … 1. fac doar daca face toata lumea; si 2. fac doar daca nu trebuie sa fac nimic in plus)
Ai perfecta dreptate in privinta calificarii specifice, piata muncii se diversifica prea rapid ca sa poti cere aceeasi adaptare de la sistemul de educatie. D’asta ziceam “tematica relevanta” si tot d’asta spuneam in PS ca acesta e un cost.
PS: Totusi la stat calificarile sunt mai predictibile