Inca de acum 15 ani, de la primele aplicari de chestionare pe teren am avut o problema cu notiunea de “incredere” aplicata pe persoane sau pe institutii si cu teoria ca acest indicator este sumabil. Probabil de la multele psihologisme care bantuiau spatiu public si erau intens promovate de revistutele colorate abia aparute, sau poate de la confuzia cu “increderea” asociata cu intensele recuperari religioase postrevolutionare.
Increderea din sondaje nu era nici abordarea afectiva din psihologie nici credinta din religie iar incercarile de opertionalizare in sondaje erau la vremea aia destul de diferite de la un operator la altul … solutia cea mai neutra axiologic fiind lasarea termenului gol si neoperationalizat si trimiterea lui in tipuri ideale : “incredere in general”.
Mai tarziu de la intersectia cu marcom-ul increderea a capatat nuante de trusted, de credential, sau de brandequity. Insa imi aduc aminte si de o incredere “psihologizanta” aparuta intr-un team building recent in care dupa o schimbare majora de echipa la incercarea de a defini “valorile echipei” increderea disparuse din cele mai importante 5 valori de la un an la altul … si fiind una din acele situatii in care “expertiza” psihologica e vanduta la pachet de servicii cu cazare, distractie etc … “moderatorul” facea eforturi de redefinire pentru a pastra “increderea” ca valoare majora.
De curand increderea a capatat pentru mine valente noi … un melanj intre “credit” si “viziune comuna” folosibil pentru a sustine lucruri fara sa am in spate un mare grup financiar/organizatoric.
Incercarile de a o lua pe cale inversa si a veni dinspre limba din care a fost tradus pentru a fi folosit in sociologie face retraducerea “increderii” si mai confuza pentru ca ma duce inspre faith, trust, confidence, reliability, belief . Instinctul de a intui ce inteleg oamenii cand raspund ca au incredere (sau nu) in ceva/cineva … in lipsa unor cifre concrete … ma face sa cred 
ca increderea din sondaje e mai aproape de “trust” … e valabilitate si frecventabilitate si e tradusa la modul … am incredere in justitie ca imi va face dreptate, in parlament ca e util pt tara, in partide ca-mi vor reprezenta interesele, in omul X ca nu minte, in y ca nu fura etc.
Da stiu, chiar asa confuza cum e, increderea coreleaza cu votul … ceea ce evident ca pragmatic este un aspect foarte important mai ales pentru ca predictia are mult de suferit din cauza ratelor mici de participare la vot si a dificultatii de izolare a celor care vor merge la vot. Personal cred ca acest lucru se intampla pt ca indiferent cum isi defineste fiecare increderea cu totii o vad ca pozitiv, frecventabil, diferit de negativul neincrederii si e firesc ca votul sa coreleze cu acest lucru comun.
Toate aste fiind zise va recomand sa parcurgeti documentul lui Claudiu despre Increderea in Institutii: comparatii, evolutii si raportare europeana. Merita citit, si probabil merita reflectat la diferenta de incredere masurata intre Est si Vest … eu tinzand s-o leg de asteptarile mult mai mari din est care pe fondul frustrarilor si a istoriei paternaliste duce la acele diferente de scoruri.
PS: increderea e o componenta inevitabila atat a ratarii cat si a succesului pentru ca ea anima inspre “ceea ce poate sa fie” … dar texte despre succesul generat de increderea insistenta sunt numeroase … variatiile de incredere in cazul ratarilor merita analize mai serioase decat un post pe blog, ca nu-i totutuna daca ratarea inseamna renuntarea la mijloace, la tehnici sau la obiective, dupa cum nu-i totuna daca increderea evolueaza punctual sau holistic in cazul asumarii unei ratari