Ca tot a fost ziua in care se pledeaza pt “adevarurile despre comunism” si Doina Mocanu a fost vedeta … mi-am adus aminte de formularea asteptarilor de la administratia locala in care la 2 ziceam ceva de “politica de sustinere a delatiunii”.
Si cum stiti ca-s un cetatean care-si asculta conducatorul, dupa ce mi-am asumat povestea cu “nu listacilor” si nu votez liste propuse de cei care nu cred in liste, dupa ce am inteles modelul politicianului asteptat: independent, victima, in lupta cu sistemul ticalosit 
si l-am luat in calcul ca posibil votabil (doar in turul 2 pt ca in 1 inca mai am optiuni politice) … ma conformez si incerc si eu sa descriu un “adevar despre comunism” (e drept ca eu cred ca mecanismul asta inca functioneaza) : reclamagii .
Se da:
1. o institutie oarecare cu scopuri nobile, si putere discretionara (de obicei cu obiective mai mari decat fizic s-ar putea acoperi)
2. un sistem de functionare foarte nobil bazat pe reclamatiile de la cetateni si pe prompta lor rezolvare
3. se stabilesc criterii de performanta si parghii de actiune legate direct de … sistemul de functionare
Se umple cu oameni individuali cu propriile calitati si defecte dar mai ales cu propriile interese. Cum institutia e nobila, pentru accesul in institutie trebuie insusite multe “texte nobile”.
Se lasa la “macerat” 40 si ceva de ani si apoi … inca 18. Se schimba si culori si sigle dar se obtine:
1. scopuri din ce in ce mai nobile si mai departe de realitate: i se spune sistem si nici cei care sunt parte a lui nu-l mai inteleg/ considera fezabil
2. multa nevoie de reclamatii ca sa alimenteze sistemul
3. nevoia selectie reclamatiilor pentru ca la evaluare sa iasa suficiente “rezolvate”
Ca si in povestea cu “cozile de topor” pentru a da senzatia ca functioneaza sistemul are nevoie (sa se intample 2, sa iasa bine la 3) de “cetateni care sa faca reclamatii” si apare o noua specie: RECLAMAGII adica cetateni dispusi sa faca o cerere conform sistemului, in forma sistemului … de multe ori … la cererea sistemului. Ei nu trebuie neaparat sa-si asume scopurile sistemului, e suficient sa aiba diverse avantaje marginale, dar e musai ca in formularea reclamatiei sa faca apel la scopurile nobile ale sistemului.
Mecanismul asta cred ca a functionat multiplicat in nenumarate forme si l-am intalnit si la marea colectivizare, si la marea epurare, si la alimentara, si la organul de partid, si la securitate, si la colectivul din satul uitat de lume …. si il poti intalni si azi si in politica, si in servicii, si in armata si la primarie, si la vanzatoarea de timbre fiscale … ba de multe ori prin adanca incetatenire a modelului … inclusiv in zonele private.
Ca intamplator (de fapt la presiuni externe) astazi ii vanam pe “reclamagii” din zona aparatului de securitate comunist e doar o conjunctura. Ii vanam dupa acelasi model bine incetatenit, eventual pe baza unui nou set de “reclamagii”.
Modelul e atat de perfectionat ca deja se adapteaza la orice circumstante:
- functionarii sistemului sunt prost platiti … nici o problema …. gasim parghii prin care reglamagii sunt atat de zgomotosi incat … genereaza resurse suplimintere (nu mai sunt paturi in spitale, locuri in scoli … dar pentu ca stim sa facem din asta o galagie suficienta … cine vrea sa beneficieze de sistem se simte dator sa cotizeze)
- interesul de moment a ajuns dincolo de atributiile sistemului nicio problema? … largim atributiile pe baza de reclamatii …. si rezolvam si interesul pe baza altor reclamatii “dezinteresate”. (Ex: magzine alimentare in scoli, sau mai simplu asfaltari de strazi)
- problemele pentru care a fost infiintata institutia s-ar rezolva si fara interventia institutiei? …. chemam reclamagii sa reclame diverse si … la control sigur gasim ceva care sa contravina “interesului general” (Ex: toate talpile puse privatizarii, sanatatii, educatiei, industriei, comertului, transportului, constructiilor ….)
- institutia nu mai are obiect de activitate? sau nu mai are sanse sa se ocupe de obiectul initial? nici o problema chemam reclamagii de serviciu fac niste plangeri rezolvabile, refuzam sa primim plangeri nerezolvabile si iesim bine la raport.
….
Asta e unu din tristele adevaruri despre comunism …. reclamagii de serviciu. Iar populismele (obiective nobile cu trecere la popor dar… fara aplicabilitate) si argumentarea functionalitatii pe baza de numar de reclamatii rezolvate (cu atent control pe zonele din care “se primesc” aceste reclamatii) sunt semne ca modelul ”inca are viata”.