Intotdeauna am zis ca statementul “Sa moara capra vecinului” nu e reprezentativ pt romani si ca daca ar fi asta ar presupune: competitie, relatii speciale de vecinatate, scopuri monitorizate si mai ales .. operationalizare starii de bine in bunuri materiale (ma rog… animale). De fapt cred ca totul a plecat dintr-o poveste la gura sobeii, spusa de batrani pt a-si socializa nepotii si de fapt era “Las’ sa moara si capra vecinului” la finalul unei povestiri cu un om caruia i-a murit o capra si nu s-a gandit ca ar putea sa dea nutretul ramas … vecinului … pt a-si scoate capra din iarna. Dar… impactul mediatic precum si o oarecare voluptate in a da vina pe “prostime” a facut ca aceasta sintagma sa fie atribuita romanilor drept “mentalitate” malefica.
Eu unu cred ca cea mai paguboasa “mentalitate” pe care o tot aud in jurul meu este “Sa faca cineva ceva” si corolarul ei negativ: ”Nimeni nu face nimic”. Astea doua desfiinteaza nu doar logica ci si individualismul, responsabilitatea si chiar puterea de argumentatie si legitimeaza inactivismul general. Iar peste toate astea creeaza o asteptare surda care da proportii de fenomen social unor initiative care nu-s judecate sub logica functionalitatii sau a obiectivelor ci … sub logica lui “cineva face ceva”.
Si ne surprindem strangandu-ne la bradul cel inalt (crizati apoi ca n-a fost cineva care sa faca ordine), la cozi la Sf Parascheva sau la sf Mina, adepti ai unei revolutii intretinute de copii, la cozi la bilete gratuite, la referendumuri care schimba universul sau pur si simplu in lungi liste de comentarii absurde pe net.
Nu e doar fatalismul victimizant din Miorita (acolo exista de bine de rau, un inventar de valori si niste optiuni) e o invitatie la inactivism si o pozitionare contempletativa. Iar tot acest complex e cu implicatii majore asupra stilului de viata, de munca si poate chiar al functionalitatii politice sau a definirilor religioase.
Desi am inceput blogul asta din postura de cinic, promit ca la anul sa reactionez la sintagma “Sa faca cineva ceva”… Daca nu tu atunci cine?, daca nu asta atunci ce? daca nu asa atunci cum?, daca nu acum atunci cand? ….
sa moara capra vecinului
are si ea corolar
sa pandim cine are curajul sa faca Ceva, ca sa il linistim printr-o lovitura sub centura
-
nu s-a intamplat la romani si asa ceva?
zici tu?
asta ar insemna ca sunt unii care pastreaza un status quo, niste reguli, traditii, valori… si nu cred ca e un fenomen national.
Dimpotriva, datul la cap (vezi un post aici: http://www.parvan.ro/?p=162) nu e programatic … e doar de “fun” si evident … nu e asumat si nici recunoscut.
ceea ce am spus anterior, ar functiona intr-o teorie a conspiratiei
intre initiati, cand se intalnesc alde lojile securitatii sau ale vreunui partid pornit sa demonteze una cate una propunerile guvernului
-
pe de alta parte mai e si teama de teoria conspiratiei
cei care zic “oricum nu poti sa faci nimic, ca iti da cineva in cap”
poate aceasta e mai generalizata?
mda, asta da.
pare o scuza perfecta
Pare, pt ca de fapt nimeni nu contabilizeaza scuzele
Eu am facut. Am fost la Jose Armando (Joaquin Cortes), care a dat penibil din buci si picioare, facandu-se ca danseaza flamenco, si a fost atat de patetic, intr-o mare de aplauze isterizate, incat m-au apucat dracii si am dat prima data cu huo in viatza mea.
E bine. Am facut ceva. Mi-am exprimat nemultzumirea. Nesupunere civica.
Huooooo…..