E la mare moda istoria contrafactuala: Daca Geoana ar fi fost presedinte, daca voicu ar fi fost la interne, daca lucian croitoru ar fi fost prim-ministru, daca Iohannis, daca Tariceanu …. toate astea se adauga unui sir lung de alte contrafactuale care ne linistesc disonantele de ani buni: daca Iliescu, daca Emil, daca pe 20 mai ‘90, daca Stanculescu, daca Ceausescu, daca Mihai, daca Antonescu … etc.
Toti acesti “daca” ar putea sa fie teme suculente pentru acest “Indreptar de ratare” si ar putea sa fie pretext de demonstratii cu linkuri explicative despre vanatoarea de vrajitoare generalizata, sau despre transformarea Romaniei intr-un stat politienesc, sau despre politica urii, sau despre alienarea statului social, sau despre ratarea “razboiului” democratiei cu presa, sau despre subminarea prosteasca a increderii, sau despre “contributivitatea” dementa si despre subminarea solidaritatii.
Dar toate aceste ratari si chiar si trimiterile la indreptari anonime ar fi doar in zodia lui “sa nu zici ca nu ti-am spus” (pentru cine mai stie afisele PNL-cd cu Remes si aratatorul sau ridicat) caci marile ratari nu-s doar la persoana a treia iar ratarile dureroase nu-s cele trecute ci cele prezente (si viitoare).
Nu-s mare admirator al parabolei aruncarii pietrei de catre virtuosi dar cu siguranta un pic de reflectie despre contributia ratarilor personale la “marile” ratari ar aduce multe indreptari. Iar daca vanitatea, orgoliul si succesul discursiv impiedica introspectia … tot e loc de o intrebare simpla: Cand ai convins ultima data pe cineva ca greseste? (el/ea fiind convins/a ca nu) urmata evident de intrebarea Cand te-ai lasat convins de cineva ca gresesti?
A fost loc si de indreptari? sau ne oprim cu totii doar la “discutii” despre mesageri?
Nu, nu-i doar o cale spre invinovatire generalizata. Identificarea ratarilor si cautarea/gasirea/aplicarea de indreptari poate fi la fel de bine o cale spre individualizare si diferentiere… daca ratarile si indreptarile sunt interiorizate si produc efecte.
E o calitate pe care cei dependenti de succes n-o pot folosi pentru ca nu o mai poseda.
Este de datoria celor care asuma ratarea si gasesc indreptari … sa-i schimbe pe cei cocotati pe succese definite conjunctural dar ramase “irevocabile” in mintea lor.
Tags: reforma, responsabitate
PNL-cd ?! Ala ce mai e ? ;p
Dar ca sa-ti raspund la subiect : Ultima oara am convins [mai multi] oameni ca gresesc prin articolul cu vina batranilor. Dincolo de cocosismele unor copilandri, am primit destule mailuri absolut miscatoare. Si drept sa-ti spun a fost o mare satisfactie pentru mine.
Ultima oara m-am lasat convins ca gresesc ori cand am adaugat favicon la fain, ori cand l-am tradus in romaneste, daca aia ti se pare prea putin.
Merge ?
bucata de pnl parte a CDR 2000, Remes
Tu stii daca “merge” nu-i un blog de sentiinte
Daca ti-ai pus problema si ai cautat raspunsuri …. demersul a meritat.
Mie-mi chiar place sa vaz ca lumea mai tine minte istoria mei, nush, poate ca-s tacnit, da am impresia ca nu sunt cinci oameni in globosfera care sa mai stie de aia, de exemplu. Sau de altele.
Si ce-au trecut ? Zece ani.
Cristi, nu stiu de ce, dar te simt cunoscator. Genul nu se numeste “istorie contrafactuala” ci “distopie politica”