Acum ceva vreme imi exersam deprinderile de analiza de continut punand in oglinda reactiile la etichetarea drept tigani a romanilor. La vremea aia erau de actualitate declaratiile lui Jirinovski (conducatorul unui partid nationalist din Rusia: Partidul Liberal Democrat) si o stire laudativa France Press in urma meciului cu Argentina (parca) in care romanii erau numiti “tigani virtuosi”. Nebanuind ca voi face din asta o profesie, dupa cateva zile de lins ceasloave la BCU (or mai fi acolo cataloagele alea mari cu ziare?) ma aventuram in demonstratii (cu mut prea multe tabele, cifre si citate) ca mesajul e tratat diferit in functie de sursa. Caci Jirinovski desi doar vicepresedinte al Dumei era facut reprezentantul unui popor barbar, agresiv si incult pe cand Enot (asa-l chema pe jurnalistul FP) era doar un nene care nu-si gasise cuvintele potrivite in fata maiestriei lui Hagi si a scapat doar cu niste persiflari ale numelui sau.
Sambata noaptea ( 17(18) aprilie pe la 1 ora lor) intr-un show maraton pe France 2 un omorist francez promova un salut al cersetorilor care-l numeste romanesc. Vedeti scena aici 1:56:30 dar va recomand sa nu va uitati doar la ora:minutul:secunda cu pricina si sa vedeti contextul. Desi a existat acoperire in presa romaneasca reactiile au fost mult mai putin ofensate. Iar lipsa de reactie a continuat chiar si dupa ce ambasada cea performanta de la Paris a trimis 3 (trei) scrisori in care cere scuze si sanctiuni.
Interesat de subiect am intrebat pe unde am putut sa vad daca si cum a fost receptionata stirea. Multi “auzisera” (fara prea multe detalii) dar reactia intalnita a fost “pai … si nu-i asa? Dupa care discutia divaga in … mai bine decat sa fure, sa dea in cap, sa insele cu alba-neagra sau nou inventata “verigheta gasita”. Iar eu le povesteam intamplarea traita acum doua luni cand intr-un RER spre Disneyland asistenta de la tamburina ii spune “artistului”: “Aici da-le mai scurte!”. Iar artistul cu acordeon si Ipod + boxa pe carucior … canta valsuri si nu manele asa cum tocmai se decretase in tara de bastina. Replica “asistentei” cu pricina era pana azi “hitul” meu in privinta adaptarii mesajului la target.
………………..
Azi insa ma provoaca Ovidiu la o leapsa: “ care-i păcatul nostru naţional?” si toata povestea de mai sus o vad intr-o lumina noua: aceea a servilismului fatarnic. Si nu e vorba doar de cersetorii din Paris, Viena, Roma, Londra etc … e vorba si de restul romanilor ajunsi printre straini. Daca ne uitam la modul in care “se castiga” prietenia expatilor ajunsi in romania vedem si local servilismul superficial care se pune sub aripa expatului prin mijloace facile (periuta, bautura, femei) pentru a deveni “omul lui X” fara ca asta sa insemne aderarea la vreo valoare si eident fara ca acest servilism sa fie incompatibil cu persiflarea “fraierului” atunci cand nu te aude.
Aruncati o privire prin institutiile romanesti si constatati servilismul fata de sefii momentului perfect compatibil cu negarea sefilor atat in functie cat mai ales dupa. Dar ce zic eu institutii …. in orice grup mai mare de romani se creeaza servilism fata de liderul momentului. Servilism formal fara vreo aderenta la valori, servilism interesat pentru ca el este animat de presupusele beneficii pe care-l are faptul ca te-ai pus bine cu seful, servilism fatarnic pentru ca el nu este sustinut in absenta lui X, si cu atat mai putin dupa ce X si-a pierdut pozitia. Servilismul asta il gasiti abundent in business, in organizatii de orice fel si chiar in familii (mai mult sau mai putin largite).
O sa-mi ziceti ca tine de educatie, de mecanismele de putere si c pana la urma e alegerea fiecarui om daca sa fie sau nu servil si care-s motivatiile serilismului. Bateti la porti deschise. Asa este cand privesti in micro. Dar abundenta acestui tip de interelationare creeaza la nivel social efecte majore:
- alienarea liderilor. Orice sefulet asupra caruia se exercita servilism agresiv, multiplu si continuu ajunge sa creada ce i se spune si sa-si alieneze valorile si competentele. Am vazut sub ochii mei profesionisti cu merite incontestabile in profesie rapusi de “pafarisiti pupincuristi” care-i exploateaza slabiciunile “ce masina frumoasa”, ce hainuta draguta”, “ce urat miroase ala”, “uite ce zice ala despre tine” …. au devenit clisee standard pentru ascensiunea in cariera a “trepadusilor”si pentru redefinirea personala a sefuletilor.
- devorarea fostilor liderilor. Nu … n-o sa ma opresc doar la modul cum sfarsesc conducatorii de stat in Romania, uitati-va la orice fel de “fost” si observati drama pe care o traieste parasit de orice fel de “laudatori”, priviti debusolarea pe care o creeaza acest lucru, constatati ca rareori ramane piatra peste piatra din constructii care pareau cvasiunanime.
- grija pentru capra vecinului. Am mai spus aici ca nu cred ca grija pt capra vecinului e un fenomen primar ci ca e o doar o consecinta a “inactiunii” , neimplicarii, si lipsei de modele. Spun acum ca servilismul fatarnic favorizeaza toate aceste lucruri, caci raportarea servila la ”sef” duce la competitie intre diversi servili ai diferitilor sefi Iar aspectul fatarnic al servilismului creeaza satisfactii in momentul in care inca un sefulet a incasat-o.
- servilismul in cascada. cel fata de care se exercita presiune servila e la randul lui servil cu altii . Nu trebuie decat sa va uitati in orice organizatie cu mai multe paliere ierarhice s-o sa vedeti cum zmeii in relatii cu subordonatii se transforma in mielusei in sus. Si chiar in afara organizatiilor priviti care-s raporturile bolnavi-infirmiere, infirmiere-doctori, doctori-decidenti etc. Sau urmariti fluxul servilismului in industriile private. Sau si mai vizibil servilismul angajatilor fata de sefuleti de agentii, servilismul directorasilor fata de ministrii, serviolismul ministrilor fata de prim-ministru, a prim-ministrului fata de presedinte, a presedintelui fata de licurici
- servilismul prin spaga. vorbe vorbe dar servilismul e mai evident cand e insotit de “dovezi” matriale care sa ateste “pretuirea” fata de cel “slavit”. Indiferent ca vorbim de “5 oua” sau de “livrari in cont” spaga la romani depaseste frecvent aspectul de plata pentru un serviciu . Avem spaga de “ungere” a relatiilor, avem texte fabuloase de insotire a spagii, avem justificari caraghioase de genul “admiratiei” si prieteniei interesate.
- servilismul ca norma sociala. Probabil vi s-a intamplat sa auziti (sau poate chiar sa spuneti) ” Esti prost? N-ai vazut si tu cum merg lucrurile? Trebuia sa te duci la X sa te ajute” si probabil ati fost ironizat (sau chiar ati ironizat) pe cei care “mor cu dreptatea in mana”. Stiu. aspecte minore. Dar ganditi-va cum a fost tratata “rezistenta anticomunista” posbelica sau dizidentii din ultimii ani. Nu-i asa ca erau cretini ca n-au ales “calea usoara”?
- servilismul generator de tradare. cum relatia de servilism e centrata pe obiective independente de “entitatea servita” este aproape logic ca schimbarea “entitatii servite” sa nu se impiedice de diferente intre “entitatile servite”. Priviti spre exemplu evolutia partidelor politice postbelice (si nu numai) s-o sa vedeti premierea tradarii.
- servilismul genereaza “forme fara fond” . Servilismul facut “la impresionare” si fara prea multa aderenta la “fond” este intr-o continua metaformazare pt a “arata” aderenta la entitatea servita. Ok, ca muncim de “forma” sau facem acte “de forma” pare indreptabil dar omniprezenta servilismului duce inclusiv la servituti fate de forme neintelese. “Peste tot in lume”, “in orice tara civilizata”, “ne cere UE, FMI, papa” au devenit deja justificari omniprezente care nici macar nu mai includ disonante de genul “de ce ne cere?”, “de ce e asa la ei”, am inteles fondul pe care a aparut forma pe care o importam? ca sa nu mai zic ca de multe ori nici macar nu sunt importate/verificate formele si justetea afirmatiiilor gen “peste tot in lume”.
- servilismul simbolic. Direct legat de “forme fara fond” dar in zona imateriala avem servilism fata de simboluri. Si nu e vorba doar de cozi la moaste si la apa sfintita sau de cruci grabite in preajma bisericilor. Constatati actele de servilism catre simboluri neintelese precum anticomunism, suveranitate, “domnu Trandafir” sau chiar “lume civilizata”, “modernitate”, “economie de piata” devenite si ele mai mult simboluri decat realitati prin modul in care ne raportam la ele.
- servilismul ca surogat pentru respect si politete. Ascultati apelativele pe care si le spun oamenii intre ei: Barosane, “sef de trib”, “directore”, “maestre” … etc etc si incercati sa vedeti de unde vin aceste apelative … si de ce politetea si respectul sunt precare.
Habar n-am daca “servilismul” chiar e un pacat caci pacat ar insemna calcarea unei norme existente iar conotatiile religioase in conditiile existentei recomandarii de “umil slujitor” nu cred ca face din servilism un pacat in sens propriu. Habar n-am nici daca e “national” in sens diferentiator caci e posibil sa fie prezent in mai multe spatii defavorizate de istorie. Dar la momentul asta mi se pare ratarea cea mai greu indreptabila a romanilor.
PS: cum poate stiti acest blog nu propaga lepse, dar as fi interesat sa va stiu parerile despre “pacatul national” asa ca … “S’il vous plait, Messierurs, Mesdames!” sunteti “invitati”.