S-a umplut spatiul public de discutii despre ratari. Unde te intorci auzi de prima ratare de aterizare, a doua, a treia, catastrofa, primul Katyn, al doilea Katyn, Tripoli, floarea Poloniei etc etc. Ratarea are potential de victimizare 
din pacate asta tinde sa justifice perseverarea in ratare.
Tristetea e ca unele ratari sunt neindreptabile iar ratarile astea daca nu-s intelese si folosite pentru indreptarea altora … sunt simple sacrificii inutile si-si pierd statutul de ratari (caci ratarea presupune si folosiri ulterioare). Imi permit un apel la intelegerea ratarilor daca tot am ajuns in contact cu ele si daca tot au devenit ratari de referinta. Si ca sa nu sune propagandist incerc sa insir rapid cateva indreptari colaterale survenite in urma ratarilor mult mediatizate in urma catastrofei aviatice de sambata:
- nevoia de comunicatori responsabili este mai evidenta ca niciodata. Din pacate am vazut inclusiv in Romania un potential de receptie imens pe un scenariu infricosator. Si asta chiar la persoane cu pretentii si chiar la unii cu pretentii de comunicatori.
- chiar in situatii critice functioneaza cliseul cu potentarea prostiei remanente si apoi demontarea ei spre satisfactia receptorului care brusc descopera ca e mai destept decat altii. Si astfel am scapat de atentatul cu racheta, prastie sau bombe cu ceas 
- evident ca functioneaza si invers dinspre potentarea absurdului remanent si aducerea lui inspre situatiile concrete. Si astfel ceata, turnul de control, aeroportul, rusa … au ajuns dincolo de banuiala nefirescului.
- O imensa tragedie cu mare potential de releveu asupra unei ideologii explodeaza in capul oamenilor de la un eveniment mai mic, mai putin ideologic dar infinit mai bine mediatizat.
- Moartea semenilor rupe bariere si apropie oameni si culturi
- Multi romani stiu foarte putine despre tari apropiate (nu doar ca destin istoric ci inclusiv fizic caci multi parinti si bunici s-au nascut intr-o tara invecinata cu Polonia)
- informatia recent sedimentata tinde sa se absolutizeze. Sunt fascinat de cati oameni au descoperit Polonia ca pe un “model economic” pe baza de singura tara cu crestere economica intr-o europa in scadere. Dupa o zi de cereri de detaliere care n-au generat nici macar o supozitie de izolationism … am inceput sa intreb de tara cu cea mai mare crestere economica in 2008 … si nici acolo n-am primit raspunsuri dar in urma indiciilor am trezit lozinci electorale.
- baietii de la Zed Varsovia * care ma bateau la cap cu Loleck si Boleck si destinul european ratat de “incapatanati” inca incearca sa ma convinga ca dupa perioada sentimentala electoratul polonez va deveni pragmatic pana la alegeri.
* ca tot vorbim de polonezi fac o exceptie si pun pe blog un cancan profesional: Zed Polonia este dupa parerea mea, biroul care intelege si actioneaza cel mai bine in new media chiar daca bugetele sunt net inferioare celor din UK, Franta, Germania…
- vorbind de ratari si de polonezi recunosc ca nu-mi place deloc Varsovia (doar Sofia si poate Bratislava mi s-au parut capitale europene mai respingatoare) dar ideea de oras renascut merita un pic de atentie.
- sper ca ne aflam in fata unei dovezi de functionalitate a institutiilor democratiei in acoperirea vidului de putere (nu mi-am putut reprima memoria unor argumente bazate pe boala a unui presedinte candidat de luminat)
- pentru ca zilele astea exista tendinta de a crede ca istoria Poloniei incepe si se termina la Katyn … poate gasiti 10 minute pentru filmuletul de mai jos: