In ce secol traim?

In comentariile de la postul precedent s-a ajuns la o discutie speculativa dar interesanta:

horatiu says:

Unii zic ca suntem in secolul comunicatiilor, altii ca e secolul informatiei. Eu cred ca suntem in secolul OPINIILOR. Calitatea oamenilor politici se vede in capacitatea de a discerne intre “n” opinii. Toti pot avea solutii, nimeni nu are solutia perfecta. N-avem timp de simulari. Rezultatele pot fi doar intuite. Decizia e dificila si contestabila dar cel mai rau e lipsa deciziei. Societatea segregata, atomizata, nu poate da solutii ci doar poate oferii probleme. Cineva trebuie sa-si asume decizia solutionarii problemelor. Prin anliza problemelor nu prin vot.

  • Suntem in secolul “confirmarilor facile” in care explozia comunicatiilor si informatiilor face ca orice “opinie” sa-si gaseasca pe undeva prin lumea larga confirmari :)

    E atat de facil incat “norma sociala” devine o alegere individuala si se poate remodela oricand stabilind ca “referinta” diversi anonimi incropiti ad-hoc si minimizand pe cei apropiati. In secolul asta (abia inceput) e foarte usor sa devii indiferent la profesori, parinti, rude, vecini, colegi fizici si sa construiesti ad-hoc referinte care sa te confirme :)

    Asta-i si motivatia acestui “indreptar de ratare” care indeamna la analiza, asumare a ratarilor, cautare de indreptari …. ca alternativa la SUCCESUL FACIL obtinut prin confirmari conjuncturale (fie ele si prin vot, bani sau admiratori adhoc)

  • Oricat de speculativa ar fi discutia asta efectul colateral evident e ca mult trambitata “intoarcere la feudalism” e doar o figura de stil. Putem vorbi cel mult de structuri sociale cu caracter feudal si poate de relatii economice de tip feudal. “Conditiile istorice” sunt evident mult prea diferite pentru a vorbi serios de ciclicitate :)

    Tags:

    17 Responses to “In ce secol traim?”

    1. horatiu says:

      Gata cu speculatiile. Sa vedem unde ne aflam. Pentru cea mai banala orientare avem nevoie de repere sau macar unul. Avem? Nu. Deci sa gasim unul. Ce avem? O societate bigota bazata pe superstitii si idei preconcepute. O societate care isi declara increderea in Biserica dar “consuma” in nestire horoscopul si ghicitoarele-vrajitoare. O societate in care studiul n-are valoare daca nu e insotit de o “diploma”. o societate care nu stie ce vrea dar respinge orice vor altii. O societate rurala ale carei valori, putine, s-au pierdut pe asfaltul oraselor-dormitor. O societate pretins ospitaliera unde elementele alogene sunt cel mult curiozitati. (va urma)

    2. stai ca mai avem:
      majoritatea decide ce si cand vrea ea, majoritatea se obtine prin orice mijloace, o cultura a santajului care genereaza dependente mai puternice decat feudalele legari de glie, o cultura a banului care-i mai bine organizata decat perimatele titluri nobiliare, o cultura a “cool-ului” care poate misca mase intregi, o cultura a “fan”-ului pe care vechii cruciati ar invidia-o , o cultura juridica in care exista sanctiune pentru orice iar daca nu exista se poate inventa rapid totul e sa ramana la discretia celui care aplica si la seful lui si tot asa.

      Dar cu toate astea … toate-s la un click distanta. La un click gasesti confirmari pentru orice alte lucruri totul e sa fii bine indexat de google, ca alte criterii de alegere… e obositor sa le formulezi si sa le aplici :) …. deci: sa licitam pe keyworduri :) … saracii feudali nu puteau face asta atat de usor.

    3. joness says:

      Eu as sugera “secolul speculatiilor”. De la WW2 incoace realitatea trista este ca stiinta si civilizatia au progresat foarte putin sau deloc. Am vazut odata un Almanah Scanteia din 1970 unde se faceau niste predictii: pana in 1980 previziuni meteo corecte, pana in 1985 primul zbor pe Marte, pana in 2000 prima statie permanenta pe Luna, etc.

      Nici in domeniul stiintelor sociale nu s-a progresat mai deloc. Teoria monetarista s-a dovedit un mare esec, tot la Keynes si Hayek am ramas. De cultura sa nu mai vorbim…

      In lumea dezvoltata, cea ce da “moda”, mai toti par a fi obsedati de speculatii: marketing agresiv, PR, imagine, speculatii financiare, instrumente derivative,consultanta, assurance, legal, procesomanie, cretinatati despre mediu si apocalipse oficiale, in general datul cu parerea si vopsitul gardului. Activitati cu valoare adaugata mica sau chiar nula, cum ar fi spus tata Marx. O societate ce si-a epuizat resursele de dezvoltare ce incearca sa isi conserve prosperitatea pentru cat mai mult timp si sa intarzie schimbarea unor axe majore. O societate despiritualizata in care neuronii sunt pisati de obsesia permanenta a acumularii unor simboluri stupide de reusita sociala. Precum pietricelele colorate la triburile primitive sau surprizele Turbo in adolescenta noastra.

      Dar o societate in care se poate trai inca foarte misto, daca reusesti sa nu intri in dansul insatisfactiei permanente cauzata de goana dupa pietricele. Libertate, prosperitate, toleranta, siguranta, conectivitate, servicii sociale mai bune decat ever in istoria omenirii. Sa ne bucuram de ele acum cat mai putem. Dupa noi, potopul. Oricum o sa vina, orice am face.

    4. horatiu says:

      Da clickul inlocuieste rasfoitul. Dar la nivel de societate clickul , in sens filologic (!?) este practic necunoscut. Ca si rasfoitul de altfel. Lucram asadar cu impresii si senzatii. Aceasta mentalitate, senzoriala dar insensibila, tinde sa legifereze impresiile. Ni se pare ca … atunci asa e. Dar pentru aceasta “perversiune” este nevoie de un ingredient. Societatea a descoperit acest ingredient magic: Aprobarea. Este vizibila si pe net, ba chiar a devenit un “modus blogus”, tendinta de raspunde opiniilor pozitive, aprobatoare. Opiniile contrare, oriunde s-ar exprima, sunt respinse ab initio, chiar daca peste timp le gasesti exprimate sau aplicate de cei care le-au respins. Dar respingerea are cu totul alte baze la diferite niveluri. Eu am identificat trei niveluri fiecare cu propriul “modus vivendi”si caracteristici diferite :
      1. Blatul sau caroseria socetatii. Desi e cel mai numeros acet nivel se exprima cel mai putin spre deloc.
      Caracteristica IGNORANTA
      2. Crema sau motorul societatii. Cultivat in timp este nivelul determinant al unei societati. Dezvoltat artificial produce distorsiuni.
      Caracteristica: IPOCRIZIA
      3. Cireasa sau volanul. Nivelul decizional. In societatile arhaice indica drumul de urmat. In societatea moderna intreaba si decide.
      Caracteristica: IMPOSTURA.

    5. individul.x says:

      Ntz ntz ntz…
      Vorbiţi de “căutat repere comune” şi dati numai antirepere.

      Ce ziceţi de existenţa pe aceeaşi planetă?
      Apartenenţa la aceeaşi specie?
      Acelaşi nevoi reale?
      De aici deja încep divizunie: naţionalitate, limbă, rasă, religie, sexualitate, bla bla bla

      Atunci hai să o luăm de jos în sus:

      Comunitatea locală poate fi o chestie în comun pentru cei care o compun?
      De ce problemele locale nu sunt rezolvate acolo de cei care sunt direct interesaţi şi sunt exportatea la mama dracului în vârfu’ statului să fie rezolvate de unii care n-au niciun interes?
      Poate că asta e prima problemă care a generat o grămadă de alte probleme.
      Ce ziceţi?

    6. horatiu says:

      Reperele comune nu sunt repere obiective, ele tin de dorinta si vointa “comunarzilor”. Antireperele sunt obligatorii. Ele s-au stabilit empiric de-a lungul timpului. Pana la busola navigatia se facea de-a lungul coastelor. Decoperirile erau rezultatul naufragiilor.
      Comunitatea locala trebuie intai definita. Bucurestiul sau sectoarele? Orasul sau cartierele? Comuna sau satele?

    7. individul.x says:

      Comunităţile cred că se pot defini şi singure, nu cred că este nevoie de o analiză. Pentru a avea însă comunităţi, descentralizarea este necesară. Iar aceasta descentralizare nu va veni de sus în jos ci de jos în sus, de la individ..
      Mulţi spun, “trebuie să ne asumăm responsabilitatea”. Dar responsabilitatea, ca şi libertatea nu e o chestiune pe care o dobândeşti făcând ceva, ci este o stare mentală, o atitudine, ce vine în urma unei înţelegeri, a faptului că viaţa nu poate fi controlată ci doar este. Este ceea ce rezulta din acţiunile fiecărui individ. În momentul în care renunţi la tine şi aştepţi să-ţi rezolve altul problemele ai încetat să mai trăieşti..
      În fine vorbe vorbe şi iar vorbe… dar eliberarea tot de la minte va veni..

    8. horatiu says:

      1 om un individ. 2 oameni o pereche. 3i o familie. 4 doua perechi. 5 oameni o familie si o pereche. 6 doua familii. 7 o societate si deja incep problemele.

    9. individul.x says:

      dacă nu aderă la nişte repere comune, da..

    10. horatiu says:

      Spune trei repere comune ale celor 7.

    11. individul.x says:

      Ne învârtim în cerc. Nu poţi rezolva problemele din afară…
      Eu propun ca cei 7 să se întâlnească şi să-şi identifice singuri problemele şi reperele comune. Despre asta e vorba…

    12. joness: tehnologia, comunicatiile si informatiile au patruns la nivel de mase. De la telex la twitter n-o fi nici mare cultura nici mare stiinta dar cu siguranta e o marire a accesibilitatii. La fel de la cinema la sutele de canale tv, la fel de la biblioteci la net.

      Azi nu mai trebuie sa mesteci guma ca sa colectionezi ce surprize vrea muschiul tau :) si mai important decat atat e ca nu trebuie sa-ti compari colectia cu colegul sau cu vecinul ….. poti sa te “confirmi” oriunde si la o adica poti oricand sa faci alta colectie. Daca asta inseamna speculatie… atunci da. Eu le-am zis doar confirmari facile pt ca speculatia mi se pare ca are si ceva “interior” si “puncte de plecare”

      Horatiu 2:21 ma tem ca segmentarea e “de moda veche” si ca cei 3I sunt cam marketizati :) d-adevaratelea ai combinatii mult mai multe intre segmentele respective.

      Individul x: da dragule, ar fi frumoasa “indreptarea” propusa de tine, dar realitatea cruda e ca spre exemplu oamenii aflati impreuna intr-un lift sunt mult mai “apropiati” de persoanele din agenda lor de telefon decat de persoana de la cativa centimetrii de ei. Si la fel e si pe scara unui bloc si la o petrecere de revelion …. si tot asa.

    13. individul.x says:

      Dacă era să caut confirmări nu-mi mai pierdeam timpul pe-aici, te asigur.
      Dar normal, dacă nu-i filosofie e prozelitism dacă nu-i prozelitism e succesul facil dacă nu-i succes facil e utopie. Eu aş spune că succesul facil este etichetarea şi abandonarea problemelor fără atenţia cuvenită.

      Ceea ce caut eu de fapt este consensul şi înţelegerea faptului că şi oamenii din lift şi cei de pe scara blocului şi toţi sunt tot oameni ca şi privitorul. Apropierea vine din a vedea aceşti oameni din spatele feţelor şi a statisticilor şi de a te recunoaşte în ei. Apropierea vine din compasiune.

      Nu vă cer decât să vă gânditi serios la faptul că adevărata problemă este separarea de ceilalţi care generează frică, dorinţa de securitate şi de control.

    14. Dragul meu … incerc sa iau lucrurile in serios inca de cand mi-ai zis ca iti e frica de spam :) .

      Inteleg ce spui, suna frumos, suna hippie, suna ideal. doar ca-ti spun ca propunerea ta se bazeaza pe-o generalizare fortata. Ca vorbim de lift, oricat de lunga ar fi cursa cu liftul, mi-e greu credibil ca de la sine se leaga relatii. Tocmai pentru ca exista fobia de interventie a proximitatii fizice. Observa diferenta dintre cei in varsta si cei tineri in privinta asta. S-apoi gandeste-te daca nu cumva prezumtia ca teoria conform careia daca oamenii n-ar avea probleme care nu-i privesc direct … atunci interactiunea dintre ei ar fi mai buna …. insasi teoria asta e o asteptare de la cei din jur.

      E usor testabil ca un grup care are sarcini (sau amenintari, sau obiective) comune incepe sa dezvolte relatii de grup. Poti s-o testezi cand ai ocazia.
      Ideea e ca in lumea in care schimbarea grupului de referinta e foarte facila e din ce in ce mai greu sa aderi la valori pe care nu le-ai dezvoltat tu. Iar propria dezvoltare de valori e cel putin la fel de complicata cum a fost intodeauna.

    15. individul.x says:

      Nu este vorba de “legat relaţii” ci de conştientizarea reciprocă a existenţei comune, de înţelegerea subtilă a asemănărilor profunde, de înţelegerea conexiunii invizibile.
      E adevărat, e foarte greu să ajungi aici, dar daca cei care înţeleg, adoptă o astfel de atitudine faţă de cei care nu au făcut-o încă, mă gândesc că ar putea deveni o epidemie benefică.

      Eu nu consider pleiada de valori şi de grupuri un lucru negativ. Cred că îţi oferă posibilitatea să testezi aceste valori să vezi cum ţi se potrivesc ţie, să vezi dacă te descoperi în ele. E o modalitate de autocunoaştere. O alta este reflecţia.
      Înţeleg şi ce spui tu, te poţi pierde, îţi poţi găsi un loc călduţ, însă şi posibilităţile de a evolua sunt mai mari.
      Mi se pare totuşi mult mai periculoasă raportarea la un grup izolat cu valori stricte.

      P.S.
      Să-mi spui când începi să consideri comentariile mele spam, că mă opresc.

    16. Individul X: Tocmai ai produs o dovada ca lucrurile nu functioneaza de la sine si ca chiar si atunci cand ar exista germeni … ei nu-s neaparat sesizati.

      Iti reamintesc ce e cu spamul:
      - la primul tau comment pe acest blog, ti-am dat un mail sa-ti spun ca pe acest blog nu sunt comentarii anonime (pe atunci nu aveai link iar adresa de mail er un fake) … mi-ai raspuns ca ti-e frica de spam.
      A trebuit sa aleg intre frica ta de spam si protectia celorlalti cititori de anonime. Am ales aprove pentru ca erau opinii pertinente. Inca e una din putinele exceptii pe acest blog :)

      Acum nu-i problema de desconsiderare. Raspund si dau aprove instant doar ca … tocmai pentru ca iau in serios parerea ma gandesc daca sunt de acord cu ea si … o comentez, lasand-o si la altii ca poate ei au alte puncte de vedere. In logica ta e un atentat asupra celorlalti cititori, in logica mea e doar admiterea faptului ca altii pot gasi valori acolo unde eu bajbai.

    17. individul.x says:

      Aaaa… la naiba!
      Mă crezi dacă-ţi spun că este o confuzie?
      Probabil nu sunt singurul utilizator cu acest nickname, e destul de generic. :)
      Primul meu comentariu pe blogul tău a fost la articolul “Rezistenta prin ratare”.

    Leave a Reply