Am spus in dese randuri pe acest blog ca-l pretuiesc pe Sebi de multa vreme. Il pretuiesc ca om, ca putere de analiza si (desi nu agrez directia) ca eficienta in ceea ce face. Intaresc aceste afirmatii spunand spre exemplu ca atunci cand am ales scoala pentru copilul meu unul din lucrurile care mi-a venit in minte e ca scoala spre care inclinam era si scoala aleasa de el pentru copilul lui.
Dar cu toate astea il consider responsabil pentru cea mai importanta ratare a ultimilor ani : “razboiul democratiei cu presa”. Justificarea teoretica a posibilitatii unui conflict in care “democratia” sa invinga presa, sa ia prizonieri si sa puna conditii de capitulare … este de departe negarea celei mai dezvoltate forme democratice aparuta vreodata in acest spatiu geografic . In comparatie cu aceasta ratare toate celelalte sunt simple accidente de parcurs:
- semnalul de iresponsabilitate in fata crizei s-ar fi dat oricum la un moment dat, caci ipoteza guvernarii responsabile in romania oricum nu era plauzibila
- decizia de a suspenda pentru o vreme organizarea de alegeri libere si corecte pentru o dregatorie in stat isi va gasi probabil indreptarile prin constatarea ca suspendarea acestei practici suspenda si principalul ei beneficiu : legitimitatea
- uninominalul, unicameralul, parlamentul decorativ si alte idei salvatoare … vor fi indreptate de (ne)functionalitatea punerii in practica a acestor “modernizari”.
- in sanatate se vor gasi metode de functionare chit ca ele inseamna medicina naturista, sistem de finantare paralela sau apel la servicii medicale europene.
- afacerile isi vor reveni cat timp va fi legal sa existe oameni dornici sa acumuleze. Caci se vor gasi piete si nevoi acoperibile de oameni care admit sa plateasca impozit in romania.
- cu pensiile … indivizii vor gasi metode de solidaritate pentru supravietuire sau vor supravietui mai putini.
- locuri de munca se vor inventa sau se vor cauta aiurea prin lume
- marea dosariada isi va arata curand limitele pentru ca e greu sa stapanesti pe perioade lungi informatie multa si flambabila.
- camarila se va diviza si va genera lupte intestine caci resursa este limitata iar aspiratiile’s nelimitate
- chiar fara a face drumuri se vor descoperi tot mai multe puncte din romania care sunt legate mai bine prin afara tarii decat prin interiorul sau (Ex: Bucuresti - Vama Veche deja dureaza mai putin prin Ruse) sau pur si simplu vor exista constatari ca Berlinul e mai aproape in timp decat Botosaniul.
- datorita publica se va regla singura caci existenta creditorilor interesati doar sa crediteze s-a dovedit deja supraestimat … si la un moment dat orice creditor isi va evalua riscul creditului si posibilitatea debitorului de a returna investitia.
Insa “razboiul democratiei cu presa” este unul greu de autoreglat. Deja avem “presa” care nu e in stare sa-si tina microfonul in mana. Deja avem canale timorate care in propria casa cu propriile mijloace, in fata propriilor telespectatori se lase injurate nefiind in stare sa reactioneze. Deja avem functionari gata sa rechizitioneze microfoane pentru a face “corectii”. Deja avem “organe” gata sa faca pe plac stapanirii si sa infiereze presa de dragul angajatorului. Deja avem “aplaudaci” inconstienti dornici sa se inroleze in razboiul cu presa de dragul aplicarii unui dos de palma unei figuri antipatice.
Dar tu stii, draga Sebi, ca razboiul democratiei cu presa a mai fost castigat de “o democratie” in acest spatiu cultural. Iar victoria arata cam asa:
Si mai stii ca reglajele sociale de aparare a alegerii presei desi mult mai ample decat orice rezistenta antisistem (prin numarul de oameni care ridicau antene pe blocuri sau ascultau radiouri subversive prin cotloane) au fost posibile si pentru ca au fost sprijinite de “democratii” straine care-si aparau propria libertate a presei de ciuma venita dinspre romania.
Sunt convins ca stii ca presa din romania e de cateva cincinale cea mai fidela oglinda a alegerilor facute de aceasta populatie. Ca-s milioane de oameni care fac zeci de alegeri in fiecare zi intre subiecte, programe si abordari. Ca asta-i un proces care functioneaza continuu si ca produce succese si ratari strict in functie de alegerile oamenilor. Ca presa asta s-a facut foarte stufoasa in romania tocmai datorita perioadei in care a fost rechizitionata de “democratie”. Ca Romania era tara europeana cu cea mai putina presa si a devenit rapid tara europeana cu cea mai multa presa.
Si mai stii Sebi ca ”democratia” pe care tu o pui sa se lupte cu presa e democratia ardeiului, a mopului, a manelelor, a plebiscitelor ajutatoare, a autobuzului, a santajului, a fricii, a racolarii, a dosarelor, a “valorilor” constientizate la putere, a tradarilor, a blablaului, a tupeului, a ipocriziei. O democratie incropita din patru in patru ani cu pungi de malai, caciulite si galeti de plastic.
Stiind toate astea ai ales sa legitimezi un razboi al “democratiei” cu presa. E alegerea ta. Dar alegerea asta nu e personala pentru ca tu stiai ca asta legitimeaza politrucii sa falsifice democratia in numele ”razboiului impotriva presei” si alegerea asta incita inconstientii imberbi la “razboiul impotriva presei”. Cand declari stare de razboi porti povara abuzurilor care se petrec in razboiul declarat. Nu te poti ascunde spunand ca ratarile apartin orgoliilor politrucilor, defularilor razboinicilor, persuasiunilor democratilor luminati sau exceselor lucratorilor cu presa. Ei poate nu stiau, insa tu aveai la indemana alegerea de a vorbi despre democratie si despre presa, puteai chiar sa incerci sa influentezi alegerea presei. Tu ai preferat sa declari stare de razboi intre democratie si presa … sa instigi la ratare o populatie. Ratare greu indreptabila si cu efecte care se intind asupra generatiilor prezente si viitoare.