Am avut recent o disputa pe un blog … cu un personaj simpatic si popular (Arhi) . Ca orice disputa pe un blog popular a inceput din diverse si s-a sfarsit in diverse. Si totusi a fost o tema pe care am eschivat-o acolo si incerc s-o scriu aici pentru cei care n-au avut rabdare sa citeasca poliloghiile de la Media Target Group :
zice Arhi incercand sa-mi explice ca unele mesaje pot fi prost intelese si din cauza asta trebuie inlocuite cu “orice altceva”.:
“daca tu te duci la o intalnire si spui sunt cristi parvan de la IAB, lumea te va retine drept cristi parvan de la IAB, nu cristi parvan de la IAB dar fara mandat de reprezentare. e cat se poate de simplu. daca nu doresti sa fii recunoscut drept cel de la IAB, spui ca esti cristi parvan de la parvan.ro. sau de la firma x care se ocupa cu online. sau orice altceva.”
Back to basics: orice comunicare (si media cu atat mai mult) inseamna emitator-mesaj-receptor . Toate interdependente intre ele pentru ca un mesaj trebuie sa-si gaseasca imisia si receptia, receptorul emitatorii si mesajele, emitatorul mesajele si receptia . Aparent totul e comunicare dar chiar asa sa fie? Sa vedem niste situatii din textul cu pricina:
1. “lumea te va retine drept” … adica mesajul nu ajunge la receptor. Situatie foarte des intalnita, pentru ca nu e greu sa identificam mesaje si sa constatam ca ele sunt targetate gresit. Aici sunt doua situatii:
1.1 receptorul nu e definit. vorbim de “lumea”, de “cei interesati” … si tindem sa mimam media prin improvizarea unor “receptori” pe baza faptului ca au intrat in contact cu mesajul desi emitatorul nu-i targeta si mesajul nu le era adresat. S-atunci cautam sa “masuram lumea”, sa facem spam pe google sau in Tv, sau in outdoor sau in WOM … ca sa inregistram cati mai multi oameni care au intrat in contact cu mesajul … uitand de faptul ca mesjul nu era pentru ei, ca de fapt nu ne ajuta cu nimic daca ei receptioneaza sau nu acel mesaj. Este cea mai frecventa ratare media si o gasim frecvent de la bloguri la vehicule media si campanii in care se investesc multi bani si care nu au alt beneficiu decat sa spuna ca ”am atins multi oameni” … acoperita frecvent sub motivatia ca asa deschid un canal de comunicare si la un moment dat o sa pot transmite mesaje. Posibil. Dar NU E MEDIA.
1.2 canalul pe care transmiti nu e receptat de cei pe care-i cautai. Si asta se intampla frecvent mai ales in contextul freneziei viralelor si a emiterii la costuri minime. Fel de fel de mesaje emise “pe unde se poate”, preluate “cum se poate” si emise aiurea catre receptori in care “poate” se va gasi si cineva interesat. Fenomen incurajat mult si de ”learninguri batranesti” de genul “nu se stie de unde sare iepurele” mai bine sa se vorbeasca de tine decat sa fii ignorat” … etc…. este in fapt o consecinta aproape fireasca a nevoii de content a diverselor vehicule media care se intalneste cu nevoia de “costuri mici” a diversilor “emitatori”. Aparent asta ar fi media caci se emit facturi si rapoarte de difuzare si aparent ar putea fi tolerata ca “media proasta” caci ar fi vorba de intentie de media ratata din greseli de alegere a canalelor sau din mult mai raspanditul “era free”. Aparent poate dar in realitate NU E MEDIA daca n-ai ajuns la receptorii pe care ii cautai.
2. “daca nu doresti sa fii recunoscut drept ..” adica redefinire de mesaj … nu stiu la nivel general dar cu siguranta este ratarea pe care eu am intalnit-o cel mai des: emitatori care scriu povesti pe panourile de outdoor, cei care fac filmulete in bannere, cei care vor sa transmita emotii intr-un full page de print …. toti astia pe buna dreptate sunt indreptati catre o redefinire de mesaj care incepe cu “daca…” Si teoretic e pragmatic si bine intentionat numai ca asta nu poate schimba mesajul. Ramane media doar daca reuseste sa transmita mesajul dorit altfel chiar daca ajunge la receptor si chiar daca e un mesaj dar nu e ceea ce se vroia emis …. NU E MEDIA. Exemplul cel mai elocvent sunt viralele care se adapteaza asa de mult pentru a castiga in viralitate incat mesajul initial pentru care a fost facut si platit acel viral … nu mai ajunge la receptori. Dar nu e singurul caz, ar putea fi multe elocvente daca ne-am uita obiectiv la ce a inteles receptorul din mesajul emis.
3. “spui ca esti cristi parvan de la parvan.ro. sau de la firma x care se ocupa cu online. sau orice altceva” adica redefinirea emitatorului .. e un fenomen pe care eu il apreciez in scadere dar care contribuie sumativ la cresterea “emitatorilor care n-au nimic de emis” de care mai faceam vorbire pe acest blog. Motivatia e aparent intemeiata: centrarea pe importanta mesajului si receptiei dar neasumarea lui de vreun emitator concret si inventarea unui emitator “fictiv”. Fenomenul il intalnim frecvent in politica prin misive anonime despre unu sau altul si evident in social media unde anonimatul si “pseudoidentitatea” este un adevarat sport social. Dar NU E MEDIA … pentru ca mesajul orfan chiar ajuns la un receptor interesat nu e un mesaj de natura sa construiasca sau sa determine actiune. La limita pot fi actiuni de “educar” cu ceva pretentii de media in numele “vocii publice”, vocii constiintei” sau altor abstractiuni de genul asta … dar si acolo este de discutat daca nu cumva vorbim de un efort maieutic al receptorului care ar deveni propriul sau generator de mesaj. E ca si cum ai visa si apoi incepi sa fructifici visul, sau ca si cum te-ai lipi de unmesaj auzit la colt de strada si ai face din el un mesaj propriu …. poate fi important … dar nu e media.
In concluzie totul poate fi media dar nu chiar orice si oricum 
Tags: comunicare, group, media, microtargetare, target
pina la urma aveai mandat sau nu?
@Razvan: speta in sine e neimportanta. Iar textul lui Arhi nu e reactie la speta ci la niste relatari si comentarii la speta.
PS: Aveam mandat de reprezentare, n-aveam mandat de opinie pe subiect … subiectul era un draft, o invitatie la dialog.
PPS: Textul lui Arhi e doar pretext pentru acest post … sper sa reusesti sa depasesti pretextul si eventual sa comentam restul
pe blog la Turambar
ce am vrut sa zic eu atunci, e scris acum la pct.1.1
va citesc, domnule Parvan
de aceea mi-a lasat un gust amar “banuiala” dvs. cum ca ma trimisesera nu mai stiu cine
@Anonim … nu mai stiu despre ce e vorba …. e povestea cu licuriciul? daca-mi lasi/trimiti un link sunt oricand gata sa-mi indrept ratarile
Dar citeste si pct 3 … ca s-ar putea ca si de acolo sa vina ceva indreptari
@All: sunteti pe un “indreptar de ratare” in care autorul vrea sa arate ca se poate invata din ratari mai mult decat din succese. Implicit autorul admite ca nu are “reteta succesului” si ca i se intampla frecvent sa greseasca.
Mai mult… statistic vorbind … ratarile sunt/au fost mai frecvente in aria ocupationala a autorului …. asta e motivul pentru care pare ceva mai radical cand e vorba de media. Dar asta nu inseamna nicidecum ca cele scrise (spre exemplu in acest post) nu sunt ratari frecvente la care e expus si autorul).
de aceea sunt anonim
btw: analizele mele sunt in cu totul alt domeniu, de aceea va urmaresc cu atentie (nu-i de rusine sa-ti recunosti ignoranta sau nepriceperea)
http://turambarr.blogspot.com/2009/11/cel-mai-recent-sondaj-ccsb-29-30-oct.html
btw: sunt “emitator” - normal ca ma intereseaza opiniile unor specialisti
Aha eficienta si eficacitate
Stai intai sa ma apar:
- inainte cu juma de ora de comentariul cu pricina… fix asta carcoteam eu la capitolul “serioase” si … cu ironie mai mult sau mai putin inspirata cred ca am reusit sa transmit mesajul adrisantului. Cu un pic de spirit critic pe materialul cu pricina o sa observati cum “clientul” (anonim) a inghitit o operationalizare de genul: daca a placut inseamna ca a fost eficace, desi probabil ca el urmarea altceva din campanie.
- exemplul cu suruburile e doar un atvism al unuia care a facut practica indudtriala la strunguri
ca la liceele de mate-fizica se dadea si calificare in campul muncii: “prelucrator prin aschiere”
Si acum ratarile: Sunt alergic la expresia “f..t banii” si la ruda ei mai raspandida in randul “emitatorilor de publicitate: “aruncat banii pe fereastra” , alergie capatata in desele randuri in care discutiile de maximizare a eficientei si eficacitatii se esuau fix in in injuratura… cheltuim bani inutil.
Si nu … alergia nu-i atat la adresa celor care emit texte de genul asta … ci la adresa multor confrati (si datatori cu parerea) care prefera sa sustina contrariul exploatand credulitatea si ignoranta unor “clienti”
nu, nu sunt dintr’aia
deci: nu prea stiu ce expresii folosesc “aia” - nu-i citesc
am nascocit si eu un “tipar de comunicare” pe care l-am si descris (nu aici, ci pentru Consiliul Europei), plecand de la factorii lui R. Jakobson
oarecare succes (cat o fi el de mic) am avut. nu pot zice despre ce e vorba, decat ca … ori de cate ori “emit” (waw!!! ce oribil suna) e imediat dispersat, comentat etc. atunci incep sa observ si distorsiunile, uneori imi dau pumni in cap si incerc sa inteleg care e partea mea de vina
ceea ce inseamna ca e bine sa-i citesti pe specialisti. ca sa inveti
n-as vrea sa fiu rautacios dar sa stii ca blogurile nu-s intotdeauna cea mai buna sursa.
Jakobson? interesant … dar cam pozitivist si nu foarte aplicabil in media de azi. O discutie despre functia fatica … poate ar merita odata, mai ales in medii unidirectionare ca TV-ul unde pastrarea contactului cu receptorii e deseori decalibrat (fie exaltat fie intrerupt)
oricand cu placere daca dai un mail privat.