Pe 1 octombrie dupa enuntarea ideii scriam postul Pentru alegeri liber si corecte si credeam ca o campanie de strangere de fonduri ar fi o indreptare fezabila:
”campanie in care sa-i rugam pe cei interesati de soarta democratiei din Romania sa doneze bani …. astfel incat sa nu mai fie nevoie ca guvernul minune sa economiseasca bani organizand referendumul antiparlamentar simultan cu alegeri prezidentiale. Cat poate sa coste? Oricum cersim bani europeni pentru orice, poate ca vor intelege ca asta e o cauza buna, si poate ca vor intelege si romanii.”
Pe 22 octombrie dupa decret scriam postul “Decretez ca raman presedinte” , credeam ca indreptarea poate veni din afara:
Pana cand nu vom fi izolati de tot si nu vom fi “tara nefrecventabila” … ar trebui sa cerem lumii sprijin pentru asigurarea unor alegeri libere si corecte. Cat poate sa coste organizarea unui referendum in alta zi? Mai mult decat renuntarea la democratie intr-o tara ce putea sa fie europeana?
Ieri 29 octombrie m-am speriat definitiv. 4 organizatii care primesc fonduri pentru apararea democratiei se declara neputincioase. Adica … in traducere libera … noi suntem prieteni cu puterea, nu putem s-o atacam dar daca tot zicem ca ne ocupam cu democratia nu putem sa nu spunem ca ar putea fi frauda. Insa ne grabim sa spunem in acelasi timp ca nu se poate face nimic, ca nu se stie daca o sa fie … ca totul e ca un joc de fotbal.
Azi 30 octombrie 2009 … secretariatul general al guvernului injumatatit si demis da in sfarsit cifra lor: 6.107 milioane lei fata de 47.349 milioane lei . Deci democratia in Romania costa sub 10 milioane de euro (stiu cifrele lor… oricum suspecte).
Se pot gasi 10 milioane de euro in timp util? teoretic da … dar practic nu … pentru ca nimeni nu da bani daca nimeni nu-i cere, pentru ca ar trebui sa explice cineva ce si cum, pentru ca organizatiile mai mult sau mai putin guvernamentale oricum ar cere mai degraba bani pentru alte lucruri mai putin abstracte.
Impartit pe cap de cetatean cele 41,242 milioane lei ar insemna sub 2 lei pe cap de cetatean.
Dar nu … nici cetatenii nu vor da 2 lei pentru democratia lor.
Si stiti de ce?
Pentru ca nu stim ce-i aia, pentru ca am renuntat si la aspiratia de “democratie originala” … e mult mai popular Şepticul :
Avem pe unu care a mizat pe-o carte, am vazut cu totii cum a scris-o cu pixul 5 ani si a facut-o sa fie ce a vrut el.
Acum baiatul asta … ne arata pe toate gardurile ca el mai are o carte in plus bagata pe maneca… n-are nici o sfiala sa arate asta. El stie ca spectatori sau adversari cu totii se pozitioneaza in functie de castigator si stie ca acea carte din maneca rezolva jocul … deci nu se sfieste deloc sa o arate.
Dar… constatarea e mai trista: Nici macar Şepticul nu e un sport adorat de romani, are prea multe reguli … noi preferam şepticul original: Şepticul pe trişate e mult mai funny si o sa fie şi mai haios cand vom juca şepticul pe porunci.
Dar bine ca e gratis …. 2 lei nu merita, de ce i-as plati … astia zic c-o sa-mi dea nu c-o sa-mi ia.
PS: intreptari sofisticate gasiti spre exemplu aici . Dar e plictisitor si complicat si cere un pic de efort si un pic de consecventa. nu cititi, va intristati inutil.
PPS: Nu prea mai pot sa ma mai amagesc cu dreptul constitutional de a vota sau nu, sau cu cel de a fi ales sau nu …. vor muri in decizii institutionale mult mai putin interesante ca jocul de carti. Singura indreptare in care mai sper …. e cea careia ii ziceam odata …. simpla alegorie. Dar parca nici aia nu mai sta in picioare pentru ca … ma gandesc cat de popular o sa fie castigatorul la Şepticul pe trişate si cum il va juca in picioare pe cel care va fi nevoit sa i se opuna … ca doar e clar … a castigat la jocul popular.
Tags: comunicare, sistem totalitar
da. dau. da-mi ibanul
welcome Bogdan.
Stii ca nu ma pricep la d-astea cu IBAN
In plus cica acum a inceput o politica a fricii. Ma tem ca n-o sa gasesti pe cineva care sa-si aume un IBAN si nici banci sa faca tranzactia .. ca le e frica. Si li s-a promis ca “Nu mai scapa”.
Este incurajator sa stiu ca exista oameni dispusi sa investeasca doi lei in democratie. Ma tem insa ca nu vor fi suficienti.
Stau şi mă gândesc cum s-ar face colectarea celor 2 lei de căciulă. Îmi vin în minte cozi mari sau costuri administrative sau chiar amândouă deodată.
E clar cel mai simplu ar fi să îi aduni prin impozitare. Apar nişte costuri administrative însă mai mici, dar parcă tot nu e bine că rebuie să modifici sistemul informatic ca să recalculeze impozite ce le includ pe cele obişnuite plus încă 2 lei şi, oricum, o să prelevezi astfel de dări doar de la cei ce plătec impozite, deci iei de la fiecare cam 6-7 lei în loc de 2. Nu e tragic, practic fiecare contribuabil ar renunţa la 2-3 beri în beneficiul comun.
Dar tot mai simplu e să foloseşti din impozitele deja colectate. E mai rapid şi .. mai ieftin.
Bun, care-va-să-zică luăm din banii deja adunaţi la buget. Păi ca să luăm din ei, trebuie să tăiem pe undeva. Mie uul deja mi s-a cerut să renunţ în mod voluntar la 10 zile de salariu. Nu, nu e vorba să îmi iau concediu fără plată, ci să muncesc 10 zile pe gratis, în beneficul comun. Alternativa ar fi să dăm afara nişte colegi. Ce zici, cui o să i se ceară să mai renunţe la nişte zile de salariu?
Altfel, mie mi se pare aberant să organizezi un referendum fără a avea dezbateri serioase, non-impresioniste, despre ceea ce urmează a fi votat. Asta îl face cu adevărat imoral: dacă aveam dezbatere lungă despre subiectele referendumului, nu riscam să sufocăm discuţia despre prezidenţiale cu câteva fraze aruncate aiurea despre cum organizăm societatea. Aici cred eu că e marea bubă a acestui referendum, cea care îl face să fie deopotrivă imoral (împiedică discuţiile despre alegerile prezidenţiale, cel ce l-a propus e şi el candidat…) şi iresponsabil (ne obligă să luăm o decizie fundamentală pentru organizarea societăţii. fără a oferi pârghiile necesare informării asupra subectului dezbătut). Banii contează mai puţin.
Da Bogdan, scutirea de cei 2 lei … este argumentul pentru simultaneitate. Singurul care poate exista.
L-am pus aici doar retoric ca o masura cifrica a costului democratiei pentru fiecre din noi. Departe de mine gandul de a organiza eu o colecta publica pentru salvarea democratiei. NU cred ca EXISTA acel SALVATOR … democratia dictata este un exemplu clasic de oximoron. Dar cred ca trebuie sa stim cu totii costul renuntarii, daca avem pretentia ca alegem in cunostinta de cauza.
Daca ma intrebi strict personal cred ca puteau sa scuteasca de tot cheltuielile cu prezidentiale, nu sa le ascunda sub o propaganda improvizata.Cred sincer ca daca se ingheta functia prezidentiala pentru 6 luni-un an costurile ar fi fost mai mici si intretinerea democratiei ar fi fost similara daca nu mai buna, iar costurile adiacente ar fi fost mult mai mici.
Da Bogdan sunt speriat. Nu de o varianta sau alta. Ci de politica fricii exploatate de un om sau altul.
Da Bogdan, fiecare avem fricile noastre, de servici, de loc de munca, de colegi, de salariu, de impozit minim, de puterea de a plati salariile angajatilor, de puterea de a plati educatia copiilor, de situatie financiara la pensie, de boala etc etc… dar cred ca trebuie sa ne uitam cu atentie cine si cum exploateaza aceste frici.
Pentru ca altfel … ramane sa asistam speriati cum ni se spune ca “de ce ti-e frica nu scapi”