Citeam insemnarea lui Darius despre schizofrenici.
Ma gandeam la perioada in care faceam sondaje pe teren si la selectia cu pas egal de pe listele electorale. Mi s-a intamplat de 3 ori ( la sat de fiecare data) ca “oamenii satului” in momentul in care-mi traduceau listele cu nume si prenume in liste de referinte recognoscibile in comunitate (ex: Popescu Dumitru nascut in ,47 devenea Mitica a lu’ Uriasu din Deal) sa-mi invalideze persoane sub motiv ca”e nebunul satului”, n-ai ce vorbi cu el.
Ma gandesc si la functionarii intalniti in ultima perioada care-mi spun ca jumatate dintre reclamatiile primite sunt facute de “nebuni” dar procedura ii obliga sa le verifice.
Si ma gandesc: daca tot consideram boala asta un handicap (si dam pensii pt asta, chiar daca persoana n-a muncit niciodata), daca subventionam medicamente pt ca sa tinem boala sub control, daca am inteles ca in practica sociala exista un adevarat sistem de “exorcizari” …. daca admitem schizofrenia in instanta ca “circumstanta atenuanta” de ce nu suntem in stare sa facem o lista de unde sa aflam ceea ce oamenii din sat stiu despre persoanele schizoide din comunitatea lor … “n-ai ce vorbi cu ea” .
Stiu, e la randul lui un gand schizoid si pare ca mai e un pas pana la Inchizitie dar acum mi se pare doar o masura de “igiena” a unei comunitati care a devenit prea larga pentru a mai cunoaste “fiecare caz in parte”.