Sunt aproape 3 ani de cand ma revoltam la adresa “autoritatilor” care imbracau in vorbe de proprie aparare drama unei unei tinere care nu le ceruse nimic dar pe care o atacau furibund desi saraca nu le facuse nimic. M-am simtit atunci solidar cu acea fata incriminata pentru ca s-a permis sa moara tulburand linistea contemporanilor. Am povestit atunci despre generatia individualista, despre generatia care nu asteapta nimic de la sistem si i-am zis atunci “generatia constipata” . Pentru ca din pacate “generatia constipata” a devenit iarasi subiect de incriminare publica consider util sa readuc in actualitate finalul acelui post si sa fac un update despre micile decizii ale unui individ din aceasta generatie.
finalul de aici din 26 IV 2007:
Din aceste motive, ii permit sa-i rog pe functionarasii de la pe la diversele comitii, care s-au alarmat din cauza “presiunii publicului telespecator” aparute in urma tragicului deces al Ralucai Stroescu, sa nu se acopere in hartii completate sau nu comform cu alte hartii. Asta nu insemana ca daca au competente in HR (nu in formulare si legislatie, si nici macar in recrutare) sau in sociologie organizationala (in delegari, fluxuri de informatii, educatie, cultura organizationala, proceduri…) sau macar in ”lumea reala” nu pot sa propuna solutii. Dar … doar sa le propuna, si sa fie solutii.
Si, daca nu cer prea mult …. poate ar fi corect ca inainte sa dea verdicte si sa vorbesca peiorativ si superior despre Raluca si cei asemeni lor (si poate si de romanii care muncesc afara, si de cei care muncesc in constructii …) sa se intrebe o secunda … cine finanteaza sistemul pe care-l reprezinta si care sunt legaturile lui concrete cu oamenii pe care-i judeca.
PS: si daca tot se intreaba …… poate ca, macar pentru unii din ei, raspunsul nu va fi … de la cel care semneaza hartia… si vor avea macar un gand de multumire fata de persoanele pe care le “taxeaza” superior.
later update: a venit si dovada ca sistemul functioneaza: cica s-a intamplat pt ca nu-si notase orele suplimentare, si nici n-aveau contracul colectiv. O amenda de 18.000 RON rezolva problema. Sa-i cheltuiti sanatosi.
Update personal al unui individ din generatia constipata cu evenimente survenite in urma sacrificiului Ralucai:
- experienta Ralucai a fost intarita in una din zilele urmatoare de o salvare venita la birou care m-a dus incostient pe un pat de spital. Si poate si mai mult de un telefon cu deadlineuri cat timp inca eram cu perfuzia in vena. Evident m-am intors si m-am incadrat in deadline … dar evenimentul a lasat urme adanci pentru ca aveam un copil de crescut si “fratele caine” nu mai era tanar.
- am largit echipa cu tot ce am putut (desi si azi ma simt vinovat ca cele trei perechi de umeri care au preluat sarcina n-au preluat-o doar din alegerea lor)
- dupa ce am primit confirmarea ca am atins un millestone si am reusit sa-l relativizez mental am renuntat formal la baricada de pe care luptasem si am facut jumatate de pas in lateral.
- mi-am testat gradele de libertate si am evaluat in ce masura firma/nisele in care stau sunt prea stramte pentru a-mi permite largirea gradelor de libertate
- am inceput aproape de la zero constructia unei baricade noi (advertising digital ) intr-o zona aproape neumblata dar cu certe perspective de viitor atat pentru “baricada” cat si pentru mine. N-a fost deloc usor, pe vremea aia entuziastmul nu era pretuit in bani iar ”hymera” se baza doar pe propriile ambitii si pe intelelegerile punctuale din “politicile de retea” construite in alte scopuri, pentru alte piete. De data asta n-am mai putu lucra cu congeneri si a trebuit sa fac echipa cu generatia mimetica ce pleca din certitudini fara experienta si a trebuit sa treaca prin “spune-mi exact ce sa fac” prin cultivarea increderii prin pasarea responsabilitatii cu riscul de a da dume … si care s-a sfarsit trist cu un “mananci rahat” pe care nu l-as fi meritat.
- Greu, usor baricada s-a ridicat si nu mi-a fost rusine cu ea. Nu mi-e rusine nici acum chiar daca ma doare ca lucruri pentru care m-am batut si pentru care am insistat se intampla abia dupa ce eu am parasit-o (adserving, tool de evaluare a competitie pe search, mobile, retlele, traininguri) E un reper care chiar daca ramane la mult mai putin decat putea sa fie tot va insemna o nisa noua si din ce in ce mai mare.
- am vazut ca sistemul e din ce in ce mai alienat, am stiut ca vin perioade complicate dar n-am parasit baricada decat atunci cand a devenit clar ca mediul (chiar privat, chiar nou, chiar liber) devine prizonierul unor valori impuse de marele sistem (bani, reducerea dezvoltarii, evenimential, colaborare/dependenta cu/de ”potentati”, minciuna, lipsa de perspectiva, ipocrizie).
- Si am facut din nou pasul … de data asta spre antreprenoriat desi stiam ca-i greu si ca “sistemul” isi va cere dijmele din ce in ce mai mari, din ce in ce mai multe.
- Incerc sa-mi asum riscurile asumabile si sa le evit pe cele care m-ar putea omora. Ca tot e de actualitate: desi e clar ca-i nisa cu perspective, desi e clar ca-i bine si pentru stat si pentru oamenii clarificati, desi mi-e clar ca researchul online este o piata globala pe care poti juca din orice punct al planetei … inca ma misc timid in zona aia pentru ca “sistemul orb” a facut ca una din zonele cele mai logice de dezvoltare (forta de munca bine pregatita, prestatii pentru clienti externi, taxare in romania, consum in romania) este una din zonele cele mai lovite de sistemul orb (prin curs valutar, prin costul fortei de munca, prin forfetare, prin colmatarea posibilitatilor de creditare, prin (ne)returnarile de tva ….)
- am inceput insa sa fiu mai atent la sistem, sa incerc sa vorbesc mai mult despre el …. nu pentru ca brusc m-as fi gandit ca vreodata o sa beneficiez de sistem, nici pentru ca-mi inchipui c-o sa dau biruri mai mici si nici macar sperand intr-o redistributie mai judicioasa. Nu de asta ci doar pentru a incerca sa le ofer putinilor cunoscuti dispusi sa asculte si perspective mai putin “sistemice” .
- am reusit sa fac concedii mai lungi de o saptamana, am fost mai atent la lucruri care nu ma priveau direct si prezent, am calatorit si descoperit, am stat mai mult cu ai mei, am incercat sa-mi gestionez mai bine “disponibilitatea” de a ma angrena in drumuri conjuncturale, am inceput sa ma gandesc serios la locuri in care m-as duce daca sistemul ar deveni insuportabil, m-am ingrijit de o casa de intoarcere in pamantul bunicilor mei.
- urmaresc cu interes alegeri ca cea a unui comentator al postului de atunci: Vom trai si vom fi liberi!
- sper din tot sufletul sa nu fiu nevoit sa dau linkuri la posturi ca cel din 25 IV 2007 … mai ales in situatii in care un “constipat” cautase solutii dar nu le gasise (nu doar din vina lui), in care gasise solutii dar ”sistemul” storcea ultima picatura de lichid din nisa identificata. Si mai ales in situatii in care astfel de accidente afecteaza profund generatia urmasilor biologici ai “constipatilor” … care inca mai sper ca va fi prima generatie de oameni “liberi”, ”mandrii”si “prosperi” pe care-l va da acest spatiu.
In concluzie, mesajul meu pentru functionarasii vremelnici merita un update: Poate veti reusi si de aceasta data sa dati vina pe constipatul inconstient care va plateste salariul, poate ca asta nu-i va opri pe ceilalti constipati sa va plateasca salariile cu riscul vietii lor. Dar incercati sa constientizati ca ei nu munceau pentru impozitele si salariile voastre ci pentru libertatea si independenta copiilor lor. Iar generatia copiilor constipatilor …. nu va fi precum cea a parintilor lor … ei nu mai au motive sa se sacrifice pentru voi si pentru copii vostrii … ei si-au castigat libertatea de a munci si trai oriunde in lumea asta…. prin sacrificiul constipatilor pe care-i persiflati voi acum.
Caci nu stiu daca al meu copil va intelege solidaritatea de care vorbesc eu acum cand ma gandesc la pensii. Eu nu i-o voi cere. Si nu stiu daca el se va simti legat de mormintele parintilor sau de munca acestora … eu nu i-o voi cere. Si nu stiu daca el va considera apartenenta la romania ca un dat si sistemul ca o fatalitate acceptabila …. multele ore pe zi, multa mea agitatie si chiar si birurile pe care le platesc pentru salariile voastre … au ca principal scop tocmai largirea gradului lui de libertate.
