Desi tine agenda publica de ceva timp si desi s-au spus multe pe subiect, in dimineata asta m-am apucat sa scriu o replica la replica publicata de Dan Selaru.
A iesit un text lung … prea lung pentru un comentariu, asa ca-l pun si aici sa nu-l pierd ( cum am pierdut discutia de aici sau de aici ).
Contextul commentului e o discutie macro pe o problema cu multe efecte micro ce determina cea mai mare problema macro a vremurile noastre. Vedeti la Dan postul initial si replica Casandrei .
Abordarea asta cu “noaptea celor 100 de ani” de la Bismarck la Boc ignora unele repere pe care “sociologii si economistii” le-au tot pus de-a lungul vremii:
1. varianta finantarilor publice din razboaie publice s-a dovedit nefunctionala pe termen mediu.
2. ameliorarea conditiilor de viata si dezvoltarea sistemului sanitar a prelungit durata de viata deci si a duratei de “beneficii” de la sistemul de pensii
3. prelungirea perioadei de scolarizare a scurtat perioada de “contributie”
4. dezvoltarea securitatii muncii a micsorat numarul de “accidente” micsorand astfel numarul de persoane care erau contributori neti
5. natalitatea variaza clar cu gradul de dezvoltare sociala si generatiile tinere (contributoare)au inceput sa fie mai mici decat generatiile in varsta (beneficiare)
6. politicile de imigratii prin care se importa populatii active (contributoare) are in lumea globala si efectul invers ca de undeva emigreaza populatie activa si mareste decalajul. In momentul in care sursa de imigranti nu este o tara cu natalitate mare si speranta de viata mica … lucrurile devin dramatice pentru acea tara.
7. materialele de constructii, modurile de a construi, improvementurile pe microclimat au favorizat atomizarea locuirii micsorand numarul de membrii de familie si implicit si “ajutorul social” din familie.
8. subdezvoltarea infrastructurii mari contribuie si ea la aglomerari urbane si la imposibilitatea perpetuarii familiilor mari (cu mai multe generatii)
9. Exista guverne inconstiente care desi stiu toate astea actioneaza in sensul agravarii problemei de dragul unor voturi punctuale:
9.1 sprijinina achizitia de case de catre tineri si separarea de familia extinsa.
9.2 egalizeaza pensiile fara sa tina cont ca asta are efect si in aplatizarea contributiilor (la ce bun sa contribui mai mult decat minim daca oricum risc ca peste X ani sa vina un Boc sa micsoreze diferentele.
9.3 ii condamna public pe cei care “tin firme” doar pentru a plati contributii la pensii
9.4 ii condamna public pe cei care pe langa pensie incearca sa aiba si salarii obligandu-i sa se transforme in beneficiari neti ai pensiilor si refuzandu-le contributia suplimentara
9.5 vantura iminenta colapsului sistemului de pensii si nevoia de hotarare administrativa a cuantumului beneficiilor fara sa realizeze ca aceste informatii au efect mai ales asupra celor ce au puterea de a decide daca mai platesc pentru pensia pe care unii ca Boc o sa le-o returneze peste zeci de ani.
9.6 pentru ca voturile sunt egale si nevoia de voturi e uneori mai actuala decat agravarea problemei pensiilor … se introduc pensii minime, sau asistenta sociala minima independente de contributii … eliminand astfel unul din principaleleargumente pentru contributorii care aleg daca sa plateasca sau nu.
9.7 incertitudinea data de lipsa de decizie creeaza fenomene punctuale aparent nesemnificative la nivel de populatie intreaga dar foarte importanta pe grupuri tinta care avand acelasi sens prin insumare devin semnificative.
9.7.1 cand zici ca s-ar putea sa maresti varsta de pensionare fara s-o maresti efectiv toti cei aflati in intervalele vizate se vor intreba daca nu cumva e mai bine sa se pensioneze inainte sa apara masura
9.7.2. cand zici ca modifici conditiile de pensionare fara sa le modifici efectiv toti cei care pot se vor intreba daca nu cumva e bine sa prinda oferta veche
9.7.3 cand zici ca vei inaspri conditiile de pensionare medicala fara sa le faci efectiv, toti cei care nu stiu daca o sa se mai poata incadra in noile conditii vor incerca sa profite de cele actuale.
9.8 populatia e entuziastmata de “masurile” explicate frumos si continua sa crediteze “rationalitatea” guvernelor irationale.
Istoria cu angajatorul dornic sa-si asigure angajatii de beneficii la pensie are ca si conditie necesara aprecierea angajatului ca acea contributie este importanta pentru el.
Cat timp angajutul e convins ca pensia depinde mai mult de boci decat de contributia sa … e posibil sa aleaga alte mecanisme prin care sa-si “asigure batranetile”. Iar asta se vede in cifre din ce in ce mai limpede.
…. imi asum riscul. N-am nicio problema sa combat cu orice prieten si cu orice coleg, dar ca sa combat in numele unui partid am nevoie ca acel partid sa respecte niste principii si nu doar sa-si propuna sa se bata cu X.