Update despre Generatia Constipata

March 12th, 2010

Sunt aproape 3 ani de cand ma revoltam la adresa “autoritatilor” care imbracau in vorbe de proprie aparare drama unei  unei tinere care nu le ceruse nimic dar pe care o atacau furibund desi saraca nu le facuse nimic.  M-am simtit atunci solidar cu acea fata incriminata pentru ca s-a permis sa moara tulburand linistea contemporanilor. Am povestit atunci despre generatia individualista, despre generatia care nu asteapta nimic de la sistem si i-am zis atunci “generatia constipata” . Pentru ca din pacate “generatia constipata” a devenit iarasi subiect de incriminare publica consider util sa readuc in actualitate finalul acelui post si sa fac un update despre micile decizii ale unui individ din aceasta generatie.

finalul de aici din 26 IV 2007:

Din aceste motive, ii permit sa-i rog pe functionarasii de la pe la diversele comitii, care s-au alarmat din cauza “presiunii publicului telespecator” aparute in urma tragicului deces al Ralucai Stroescu, sa nu se acopere in hartii completate sau nu comform cu alte hartii. Asta nu insemana ca daca au competente in HR (nu in formulare si legislatie, si nici macar in recrutare) sau in sociologie organizationala (in delegari, fluxuri de informatii, educatie, cultura organizationala, proceduri…) sau macar in ”lumea reala” nu pot sa propuna solutii. Dar … doar sa le propuna, si sa fie solutii. 

Si, daca nu cer prea mult …. poate ar fi corect ca inainte sa dea verdicte si sa vorbesca peiorativ si superior despre Raluca si cei asemeni lor (si poate si de romanii care muncesc afara, si de cei care muncesc in constructii …) sa se intrebe o secunda … cine finanteaza sistemul pe care-l reprezinta si care sunt legaturile lui concrete cu oamenii pe care-i judeca.

PS: si daca tot se intreaba …… poate ca, macar pentru unii din ei, raspunsul nu va fi … de la cel care semneaza hartia… si vor avea macar un gand de multumire fata de persoanele pe care le “taxeaza” superior. 

later update:  a venit si dovada ca sistemul functioneaza: cica  s-a intamplat pt ca nu-si notase orele suplimentare, si nici n-aveau contracul colectiv. O amenda de 18.000 RON rezolva problema. Sa-i cheltuiti sanatosi. :( 

Update personal al unui individ din generatia constipata  cu evenimente survenite in urma sacrificiului Ralucai:

-  experienta Ralucai a fost intarita in una din zilele urmatoare de o salvare venita la birou care m-a dus incostient pe un pat de spital. Si poate si mai mult de un telefon cu deadlineuri cat timp inca eram cu perfuzia in vena. Evident m-am intors si m-am incadrat in deadline … dar evenimentul a lasat urme adanci pentru ca aveam un copil de crescut si “fratele caine” nu mai era tanar.

- am largit echipa cu tot ce am putut (desi si azi ma simt vinovat ca cele trei perechi de umeri care au preluat sarcina n-au preluat-o doar din alegerea lor)

- dupa ce am primit confirmarea ca am atins un millestone si am reusit sa-l  relativizez mental  am renuntat formal la baricada de pe care luptasem si am facut jumatate de pas in lateral.

- mi-am testat gradele de libertate si am evaluat in ce masura firma/nisele in care stau sunt prea stramte pentru a-mi permite largirea gradelor de libertate

- am inceput aproape de la zero constructia unei baricade noi (advertising digital ) intr-o zona aproape neumblata dar cu certe perspective de viitor atat pentru “baricada” cat si pentru mine. N-a fost deloc usor, pe vremea aia entuziastmul nu era pretuit in bani iar ”hymera” se baza doar pe propriile ambitii si pe intelelegerile punctuale din “politicile de retea” construite in alte scopuri, pentru alte piete. De data asta n-am mai putu lucra cu congeneri si a trebuit sa fac echipa cu generatia mimetica ce pleca din certitudini fara experienta si a trebuit sa treaca prin “spune-mi exact ce sa fac” prin cultivarea increderii prin pasarea responsabilitatii cu riscul de a da dume … si care s-a sfarsit trist cu un “mananci rahat” pe care nu l-as fi meritat.

- Greu, usor baricada s-a ridicat si nu mi-a fost rusine cu ea. Nu mi-e rusine nici acum chiar daca ma doare ca lucruri pentru care m-am batut si pentru care am insistat se intampla abia dupa ce eu am parasit-o (adserving, tool de evaluare a competitie pe search, mobile, retlele, traininguri) E un reper care chiar daca ramane la mult mai putin decat putea sa fie tot va insemna o nisa noua si din ce in ce mai mare.

-  am vazut ca sistemul e din ce in ce mai alienat, am stiut ca vin perioade complicate dar n-am parasit baricada decat atunci cand a devenit clar ca  mediul (chiar privat, chiar nou, chiar liber) devine prizonierul unor valori impuse de marele sistem (bani, reducerea dezvoltarii, evenimential, colaborare/dependenta  cu/de ”potentati”, minciuna, lipsa de perspectiva, ipocrizie).

- Si am facut din nou pasul … de data asta spre antreprenoriat desi stiam ca-i greu si ca “sistemul” isi va cere dijmele din ce in ce mai mari, din ce in ce mai multe.

- Incerc sa-mi asum riscurile asumabile si sa le evit pe cele care m-ar putea omora. Ca tot e de actualitate: desi e clar ca-i nisa cu perspective, desi e clar ca-i bine si pentru stat si pentru oamenii clarificati, desi mi-e clar ca researchul online este o piata globala pe care poti juca din orice punct al planetei … inca ma misc timid in zona aia pentru ca “sistemul orb” a facut ca una din zonele cele mai logice de dezvoltare (forta de munca bine pregatita, prestatii pentru clienti externi, taxare in romania, consum in romania) este una din zonele cele mai lovite de sistemul orb (prin curs valutar, prin costul fortei de munca, prin forfetare, prin colmatarea posibilitatilor de creditare, prin (ne)returnarile de tva ….)

- am inceput insa sa fiu mai atent la sistem, sa incerc sa vorbesc mai mult despre el …. nu pentru ca brusc m-as fi gandit ca vreodata o sa beneficiez de sistem, nici pentru ca-mi inchipui c-o sa dau biruri mai mici si nici macar sperand intr-o redistributie mai judicioasa. Nu de asta ci doar pentru a incerca sa le ofer putinilor cunoscuti dispusi sa asculte si perspective mai putin “sistemice” .

- am reusit sa fac concedii  mai lungi de o saptamana,  am fost mai atent la lucruri care nu ma priveau direct si prezent,  am calatorit si descoperit,   am stat mai mult cu ai mei, am incercat sa-mi gestionez mai bine “disponibilitatea” de a ma angrena in drumuri conjuncturale, am inceput sa ma gandesc serios la locuri in care m-as duce daca sistemul ar deveni insuportabil, m-am ingrijit de o casa de intoarcere in pamantul bunicilor mei.

- urmaresc cu interes alegeri ca cea  a unui comentator al postului de atunci:   Vom trai si vom fi liberi!

- sper din tot sufletul sa nu fiu nevoit sa dau linkuri la posturi ca cel din 25 IV 2007 … mai ales in situatii in care un “constipat” cautase solutii dar nu le gasise (nu doar din vina lui), in care gasise solutii dar ”sistemul” storcea ultima picatura de lichid din nisa identificata. Si mai ales in situatii in care astfel de accidente afecteaza profund generatia urmasilor biologici ai “constipatilor” … care inca mai sper ca va fi prima generatie de oameni “liberi”, ”mandrii”si “prosperi” pe care-l va da acest spatiu. 

In concluzie, mesajul meu pentru functionarasii vremelnici merita un update: Poate veti reusi si de aceasta data  sa dati vina pe constipatul inconstient care va plateste salariul, poate ca asta nu-i va opri pe ceilalti constipati sa va plateasca salariile cu riscul vietii lor.  Dar incercati sa constientizati ca ei nu munceau pentru impozitele si salariile voastre ci pentru libertatea si independenta copiilor lor. Iar generatia copiilor constipatilor …. nu va fi precum cea a parintilor lor … ei nu mai au motive sa se sacrifice pentru voi si pentru copii vostrii … ei si-au castigat libertatea de a munci si trai oriunde in lumea asta…. prin sacrificiul constipatilor pe care-i persiflati voi acum.

Caci nu stiu daca al meu copil va intelege solidaritatea de care vorbesc eu acum cand ma gandesc la pensii. Eu nu i-o voi cere. Si nu stiu daca el se va simti legat de mormintele parintilor sau de munca acestora … eu nu i-o voi cere. Si nu stiu daca el va considera apartenenta la romania ca un dat si sistemul ca o fatalitate acceptabila …. multele ore pe zi, multa mea agitatie si chiar si birurile pe care le platesc pentru salariile voastre  … au ca principal scop tocmai largirea gradului lui de libertate.

In ce secol traim?

March 11th, 2010

In comentariile de la postul precedent s-a ajuns la o discutie speculativa dar interesanta:

horatiu says:

Unii zic ca suntem in secolul comunicatiilor, altii ca e secolul informatiei. Eu cred ca suntem in secolul OPINIILOR. Calitatea oamenilor politici se vede in capacitatea de a discerne intre “n” opinii. Toti pot avea solutii, nimeni nu are solutia perfecta. N-avem timp de simulari. Rezultatele pot fi doar intuite. Decizia e dificila si contestabila dar cel mai rau e lipsa deciziei. Societatea segregata, atomizata, nu poate da solutii ci doar poate oferii probleme. Cineva trebuie sa-si asume decizia solutionarii problemelor. Prin anliza problemelor nu prin vot.

  • Suntem in secolul “confirmarilor facile” in care explozia comunicatiilor si informatiilor face ca orice “opinie” sa-si gaseasca pe undeva prin lumea larga confirmari :)

    E atat de facil incat “norma sociala” devine o alegere individuala si se poate remodela oricand stabilind ca “referinta” diversi anonimi incropiti ad-hoc si minimizand pe cei apropiati. In secolul asta (abia inceput) e foarte usor sa devii indiferent la profesori, parinti, rude, vecini, colegi fizici si sa construiesti ad-hoc referinte care sa te confirme :)

    Asta-i si motivatia acestui “indreptar de ratare” care indeamna la analiza, asumare a ratarilor, cautare de indreptari …. ca alternativa la SUCCESUL FACIL obtinut prin confirmari conjuncturale (fie ele si prin vot, bani sau admiratori adhoc)

  • Oricat de speculativa ar fi discutia asta efectul colateral evident e ca mult trambitata “intoarcere la feudalism” e doar o figura de stil. Putem vorbi cel mult de structuri sociale cu caracter feudal si poate de relatii economice de tip feudal. “Conditiile istorice” sunt evident mult prea diferite pentru a vorbi serios de ciclicitate :)

    Despre pensii la stat: Replica la replica

    March 8th, 2010

    Desi tine agenda publica de ceva timp si desi s-au spus multe pe subiect, in dimineata asta m-am apucat sa scriu o replica la replica publicata de Dan Selaru.

    A iesit un text lung … prea lung pentru un comentariu, asa ca-l pun si aici sa nu-l pierd ( cum am pierdut discutia de aici sau de aici ).

     

    Contextul commentului e o discutie macro pe o problema cu multe efecte micro ce determina cea mai mare problema macro a vremurile noastre. Vedeti la Dan postul initial si replica Casandrei  .

     

     

    Abordarea asta cu “noaptea celor 100 de ani” de la Bismarck la Boc ignora unele repere pe care “sociologii si economistii” le-au tot pus de-a lungul vremii:

     

    1. varianta finantarilor publice din razboaie publice s-a dovedit nefunctionala pe termen mediu.

     

    2. ameliorarea conditiilor de viata si dezvoltarea sistemului sanitar a prelungit durata de viata deci si a duratei de “beneficii” de la sistemul de pensii

     

    3. prelungirea perioadei de scolarizare a scurtat perioada de “contributie”

     

    4. dezvoltarea securitatii muncii a micsorat numarul de “accidente” micsorand astfel numarul de persoane care erau contributori neti

     

    5. natalitatea variaza clar cu gradul de dezvoltare sociala si generatiile tinere (contributoare)au inceput sa fie mai mici decat generatiile in varsta (beneficiare)

     

    6. politicile de imigratii prin care se importa populatii active (contributoare) are in lumea globala si  efectul invers ca de undeva emigreaza populatie activa si mareste decalajul. In momentul in care sursa de imigranti nu este o tara cu natalitate mare si speranta de viata mica … lucrurile devin dramatice pentru acea tara.

     

    7. materialele de constructii, modurile de a construi, improvementurile pe microclimat au favorizat atomizarea locuirii  micsorand numarul de membrii de familie si implicit si “ajutorul social” din familie.

     

    8. subdezvoltarea infrastructurii mari contribuie si ea la aglomerari urbane si la imposibilitatea perpetuarii familiilor mari (cu mai multe generatii)

     

    9. Exista guverne inconstiente care desi stiu toate astea actioneaza in sensul agravarii problemei de dragul unor voturi punctuale:

     

    9.1 sprijinina achizitia de case de catre tineri si separarea de familia extinsa.

    9.2 egalizeaza pensiile fara sa tina cont ca asta are efect si in aplatizarea contributiilor (la ce bun sa contribui mai mult decat minim daca oricum risc ca peste X ani sa vina un Boc sa micsoreze diferentele.

    9.3 ii condamna public pe cei care “tin firme” doar pentru a plati contributii la pensii

    9.4 ii condamna public pe cei care pe langa pensie incearca sa aiba si salarii obligandu-i sa se transforme in beneficiari neti ai pensiilor si refuzandu-le contributia suplimentara

    9.5 vantura iminenta colapsului sistemului de pensii si nevoia de hotarare administrativa a cuantumului beneficiilor fara sa realizeze ca aceste informatii au efect mai ales asupra celor ce au puterea de a decide daca mai platesc pentru pensia pe care unii ca Boc o sa le-o returneze peste zeci de ani.

     

    9.6 pentru ca voturile sunt egale si nevoia de voturi e uneori mai actuala decat agravarea problemei pensiilor … se introduc pensii minime, sau asistenta sociala minima independente de contributii … eliminand astfel unul din principaleleargumente pentru contributorii care aleg daca sa plateasca sau nu.

     

    9.7 incertitudinea data de lipsa  de decizie creeaza fenomene punctuale aparent nesemnificative la nivel de populatie intreaga dar foarte importanta pe grupuri tinta care avand acelasi sens prin insumare devin semnificative.

     

    9.7.1 cand zici ca s-ar putea sa maresti varsta de pensionare fara s-o maresti efectiv toti cei aflati in intervalele vizate se vor intreba daca nu cumva e mai bine sa se pensioneze inainte sa apara masura

    9.7.2. cand zici ca modifici conditiile de pensionare fara sa le modifici efectiv toti cei care pot se vor intreba daca nu cumva e bine sa prinda oferta veche

    9.7.3 cand zici ca vei inaspri conditiile de pensionare medicala fara sa le faci efectiv, toti cei care nu stiu daca o sa se mai poata incadra in noile conditii vor incerca sa profite de cele actuale.

    9.8 populatia e entuziastmata de “masurile” explicate frumos si continua sa crediteze “rationalitatea” guvernelor irationale.

     

    Istoria cu angajatorul dornic sa-si asigure angajatii de beneficii la pensie are ca si conditie necesara aprecierea angajatului ca acea contributie este importanta pentru el.

    Cat timp angajutul e convins ca pensia depinde mai mult de boci decat de contributia sa … e posibil sa aleaga alte mecanisme prin care sa-si “asigure batranetile”. Iar asta se vede in cifre din ce in ce mai limpede.

    Draga Crin (nebunatic si confuz)

    March 5th, 2010

    Aud ca te-ai trezit cu un capital de simpatie si nu stii ce sa faci cu el. Simpatic mi-ai fost* dar eu nu-s capitalul tau, caci am propriul meu cap pe umeri si oricat de prost m-ai crede are doza lui de libertate. Iti repet:

    “Dragul meu candidat al PNL … erai si tu in casuta pe care am pus stampila … dar stampila nu era pentru tine caci nu tu m-ai convins.  . Poti sa continui sa ma injuri persifland sondajele si media (zone in care activez) … probabil la un moment dat vei constata ca PNL-ul a fost rasfatatul sondajelor si al media… si probabil iti vei cere scuze. Dar pentru numele lui Dumnezeu … nu trata votul meu ca pe un bun al tau. Nu-ti apartine deloc. Dimpotriva, fara Calin in spatele tau vineri nu l-ai fi luat deloc nici pe al meu nici pe al familiei mele. Si mai afla ceva…. nici macar lui Calin nu-i apartine ci al valorilor pe care le-a aparat. Tin mai mult la libertate, democratie, individualism, rationalitate economica… decat la orice zambet politic.”

    * Pana cand ai ratat sansa istorica a marelui partid de opozitie pe himera “nebuniei de a te bate cu o persoana”

    * Pana cand ai renuntat sa faci critica la guvernare desi aveai oportunitati si platforma

    * Pana cand ai uitat sa spui ca nu intelegi economie dar ai colegi in partid care inteleg

    * Pana cand ai ramas cantonat in varianta Johanis si atat

    * Pana cand ai functionat ca rampa pt anticomunistul Basescu impotriva comunistului Geoana

    * Pana cand ai plusat in campania antipresa, antisondaje, anti”imbogatiti”, antilibertate pana la urma

    * Pana cand te-ai retras las din concilierea de la Timisoara

    Decalogul sociologului misterios

    February 22nd, 2010

    In discursul de ieri de la congres, printre acei multi “vreau”, Ponta a insistat (21:40-24:43) pe vrerea unui sociolog misterios care i-a trimis 10 conditii pentru a intra in psd:

    1. Stanga nu e sora medicala

    2. Nu se aplica standarde diferite

    3. asumarea responsabilitatii (sa nu plateasca altii pt greselile tale)

    4. fara “pace separata”

    5. partidul nu e SRL

    6. neintretinerea unor falii (fie si simbolice) intre categorii de oameni (regiuni, profesii etc)

    7. non-valoarea/vulgaritatea/primitivismul nu sunt promovabile chiar daca aduc voturi

    8. partidul nu e o bursa a tranzactionarii de voturi

    9. nu voi face bisericute sau gasti in partid

    10. presedintele trebuie sa incerce sa fie subiect de mandrie pentru membrii

    trec peste picanteriile legate de juraminte (pana la urma semn de neincredere, mai ales cand sunt folosite de toti candidatii) si peste cele legate de cererea de aderare … si ramane ca acest decalog sa fie urmaribil in activitatea tinerii promisiuni de stanga.

    Dar daca tot s-a deschis un drum si tot urmeaza un congres PNL imi permit sa-i scriu si eu un decalog domnului Tariceanu, tot cu promisiunea de implicare activa in viata politica, tot cu mentiunea ca niciodata pana acum nu am avut carnet de partid. N-am pretentia de sociolog, om de media, votant liberal, atent la politica, implicat in viata civica ci doar de tiitor al unui blog numit “Indreptari de ratare”. De ce Tariceanu? pentru ca nu poti cere promisiuni decat de la oameni in care ai incredere, care au dovedit ca ar putea face fata promisiunilor … altfel chiar intarite de juraminte, promisiunile ar fi simple angajamente in vorbe frumoase.

    1. Partidul este o asumare de valori. Orice scopuri si actiuni facute de/in partid  trebuie sa decurga din aceste valori.

    2.  Orice scopuri intermediare (inclusiv posturi si functii) sunt mijloace pentru promovarea valorilor asumate de partid. Posturile si functiile  nu vor deveni “chip cioplit” la care sa se inchine partidul. 

    3. Valorile asumate nu vor fi luate in desert, orice  ridicularizare/tradare a acestora nu va ramane nesanctionata de partid.

    4.  Oricat de complicatele ar fi disputele de zi cu zi, va exista timp pentru reevaluare ideologica si acomodarea actiunilor recente si viitoare cu valorile asumate de partid.

    5. Acorda-i importanta cuvenita celui care te-a facut sa fii ceea ce esti.  Fie ca vorbim de fosti lideri, fie ca vorbim de simpli membrii care au facut alegeri importante in promovarea valorilor liberale sau de simpli votanti si simpatizanti actuali sau viitori … nu uita sa te raportezi la ei si sa-i cinstesti.

    6.  Oricat de mult ar tine partidul asta la valorile lui, el trebuie sa nu ucida valorile altora. Trebuie sa incerce sa le inteleaga si sa le respecte, incercand in acelasi timp sa-si promoveze propriile valori. Lupta cea mare e cu non-valoarea/vulgaritatea/primitivismul.

    7. PNL este partidul care a cumulat ani multi de temnita pentru a nu preacurvi cu stanga mincinoasa, PNL este partidul care (intr-un final) a zis nu la majorarile salariale populiste cand ceilalti au precurvit si-au zis ca dau desi stiau ca nu dau. Sa nu promiti ce nu poti da pare o utopie in politica romaneasca dar daca e sa-si asume cineva aceasta valoare atunci PNL (partidul de dreapta) este cel care si-o poate asuma.

    8. PNL e un partid care respecta proprietatea. PNL nu fura. Chiar atunci cand cere pentru a face lucruri utile la nivel de societate PNL  se bazeaza pe explicarea motivelor pentru care e nevoie de acea cedare a unei parti de proprietate nu pe faptul ca e suficient de puternic cat sa ia.

    9.  PNL-ul nu se lupta cu orice mijloace, PNL-ul nu raspunde minciunii cu minciuna, nu raspunde falsului cu fals, nu raspunde santajului cu santaj si in general pentru ca respecta individualitatea nu lupta impotiva unui individ sau altu.

    10. PNL promoveaza o Romanie mandra si prospera in care oamenii nu poftesc la bunurile altor oameni, in care fiecare e convins ca poate reusi prin propriile resurse si nu prin ajutoare din mila sau prin furt de la altii. Chiar daca spre exemplu in multe situatii romanii ravnesc sa fie ca “europenii” nu trebuie incurajati sa faca din asta un motiv pentru a cere de pomana sau a “primi” de mila ci trebuie incurajati sa aiba mai mult prin forte proprii si prin parteneriate oneste. 

    Daca domnul Tariceanu promite ca poate implementa intr-un partid aceste 10 principii ( aparent conectate religios dar religia in sine nu conteaza aici.  principiile raman) … sunt gata sa semnez cererea de adeziune.

     

    PS: revenind la misteriosul sociolog si la strania suprapunere a evolutiilor din PSD cu avertismentul de aici al unui sociolog cunoscut :) …. imi asum riscul. N-am nicio problema sa combat cu orice prieten si cu orice coleg, dar ca sa combat in numele unui partid am nevoie ca acel partid sa respecte niste principii si nu doar sa-si propuna sa se bata cu X.

    De ce unu si nu doua?

    February 20th, 2010

    Printre picaturi am reusit sa vad o parte din Congresul PSD (din pacate onlineul nu m-a ajutat prea mult pt ca putinii reporteri online de acolo sunt excesiv de tabloizi iar comentatorii si mai tabloizi) si pe langa constatarea evidenta ca discursul de stanga lipseste (poate si din cauza discursurilor guvernamentale din ultima vreme) m-au impresionat doua lucruri:

    - un candidat la presedentie (Alexandru parca) incerca sa-si prezinte viziuni de o fraza pe capitole: justie extene etc …. iar sala era de o ostilitate violenta: Avem treaba. Lasa-ne. Ne ocupi timpul … etc

    - repetatele apeluri la unitate.

    Din cele doua constatari mi s-a nascut intrebarea din titlu, pana la urma de ce e asa de sperietoare divizarea intre stranga doctrinara si oportunistii de stanga? E limpede ca exista numerosi oameni si in partid si in societate care cred sincer in stanga, e limpede ca situatia socio-politica permite si chiar incurajeaza atitudini de stanga (nu doar in romania, dar parca mai strident aici) care ar asigura un bazin suficient pentru un partid mare (undeva peste 20%) suficiente pentru a accede la putere si a pune in practica politici de stanga. Dupa cum e la fel de limpede ca exista rezultate palpabile ale oportunistilor bazati pe tactici, tehnici de vot, de discurs, de mobilizare etc. In plus  pentru curentul oportunistilor evident ca exista resurse si in celelate partide (grupul independentilor, oameni cu nebunia de a se bate cu X, urmasii lui traian X).

    Pare peiorativ, dar nu e. Pana la urma exista mult mai multa traditie pe tipul asta de politica legata de persoane si de dependenta de putere si ca sa nu vorbim de boieri sau de sursele de inspiratie ale lui Caragiale putem sa ne uitam cu atentie la fenomenele post-electorale sau chiar la procesele castigarii de voturi in romania recenta. Iar daca “oportunist” suna rau i se poate gasi un nume mai apetisant (liberschimist, proreformist, etc)

    Eu apreciez ca bazinul pentru o astfel de forta politica e undeva la 40% din parlamentari, 30% din voturile din decembrie si un potential spre 45% din populatie. In mod natural bazinul asta este lipit momentan mai degraba de putere, dar sunt dovezi suficiente ca pe tipul asta exista numerosi actori care pariaza pe puterea viitoare sau oricum contra X. Ca sa nu mai vorbim ca in populatie exista segmente largi fara optiuni ideologice ci doar de persoane/locomotive.

    Concret, pe moment, probabil ca o grupare Vanghelie, Antonescu, si pleiada de persoane anti-X cu miza pe preluarea puterii in cazul  debarcarii lui X ar strange cel putin 10% din parlamentari si cu siguranta mult mai mult in cazul alegerilor.

    S-ar  elimina astfel si riscul bipardismului (ce risca sa ajunga doar in oportunisti pro X vs oportunisti contra lui X) si confiscarea demagogiei si tehnicii electorale …  doar catre partidul cu locomotiva momentului. In plus ar fi o solutie structurala la problema migratiei parlamentarilor si probabil s-ar putea intra pe logica pe care o descriam aici:  serios-neserios cu seriosul impartit in stanga-dreapta iar neseriosul  in pro X si anti X. Astfel curentele ideologice s-ar clarifica si data fiind si incompatibilitatea dintre cele doua partide pro-contra … atunci am avea o garantie a prezentei cel putin a unei ideologii la guvernare deci a unei coerente guvernamentale (care nu se intampla in perioade ca asta).

    Gandurile astea au fost generate de PSD si de X-ul nostru dar pot fi de gandit si cand X e Sarcozy, Berlusconi sau oricare X dintr-o tara cu pretentii de polarizari ideologice dar care functioneaza pe marketingul pentru X sau impotriva lui X.

    Copiii nesimtiti si contributivitatea la ipocrizie

    February 19th, 2010

    “Nu este firesc ca cei care au Mercedes in curte sa primeasca (…) pe cand muncitorii cu siguranta stiu ce inseamna 400.000 de lei vechi”

    a glasuit functionarul cu cel mai comunist discurs din cati mi-a fost dat sa aud vreodata. Si e de inteles speranta ca aceasta noua alimentare a luptei de clasa va domoli nemultumirea celor care pierd venituri desi li se spusese pompos ca se ia doar de la  “nesimtitii” cu bani.

    Ce nu inteleg in ruptul capului e ce vina aveau spre exemplu cei 32 de romani care si-au cumparat mercedes in ianuarie, cei care luau salarii de la mercedes sau de la furnizorii acestora, sau primeau pensii si salarii din texele si impozitele pe care le genera vanzarea de mercedesuri.

    Si pentru ca n-a mai folosit maretul cuvant nou “contributivitate” si daca asta o fi semn ca a inceput sa-l inteleaga …  atunci poate intelege si contributivitatea benevola la ipocrizia conform careia “nesimtitii care au” trebuie infierati public ca … asa vor fi mai SOLIDARI cu “amaratii care n-au”. Nu de alta dar de cand cu ipocrizia asta deseori legiferata (vezi forfetarul) economia se cam duce accelerat in jos pe fondul zgomotoasei campanii impotriva alora care “declara” ca au si sunt insistent somati sa-si ascunda “nesimtirea”.  Iar daca prin intarirea politicii conform careia cei ce au ar face mai bine sa nu aiba … sumele nedeclarate (sau pur si simplu neproduse, sau doar potentiale dinspre firme ca mercedes care s-ar fi gandit sa inregistreze afaceri in romania, sau doar potentiale dinspre populatia activa care decide sa emigreze dupa aceasta noua dovada de directie a “reformei”)   aduceau venituri la buget mai mari decat cele economisite prin micsorare alocatiilor pentru copii din care scadem costurile genrate de aparatul birocratic care analizeaza noile dosare …. atunci vorbim in termeni proprii de contributivitate la subminarea economiei nationale din simpla ipocrizie (sper).

     

    PS: Daca trece pe aici vreo minte mai empatica o rog sa-mi explice si mie de ce nu pot baietii astia sa roasteasca precum Moromete: “de unde să vă dau eu mai mult dacă atâta e?” si se avanta intr-o lupta de clasa tembela ale carei consecinte negative sunt vizibile la tot pasul si prin revitalizarea unor clisee din mintea oamenilor vor produce efecte mult timp de aici inainte.

    PPS: stiu explicatia cu orele de CSP la care nu se spunea si despre inchiderea frontierelor, rechizitionari si reeducari …. dar nu pot sa cred ca n-au aflat indreptarea lui Marx generata de aparitia comunismului in Rusia si nu-n Germania cum era in modelul initial: “conditii istorice prielnice”. Ori in conditii de libera circulatie a capitalului si persoanelor … parca nu-s conditii prielnice si tot partea cu “subminarea” e mai probabila.

    Promisiune, PRomisiune, PROmisiune

    February 13th, 2010

    Ca sa castigi atentia oamenilor trebuie sa le promiti ceva, ca sa le devii simpatic trebuie sa comunici public in asa fel incat sa accentuezi partea buna si sa omiti posibilile neplaceri pentru a putea duce la final misiunea propusa.

    Drumul asta e stravechi si cat se poate de umblat  in comunicare in politica si probababil si in relatiile interumane. In mod firesc inainte ca drumul asta sa fie parcurs public el are si un drum invers: se stabileste misiunea, se cauta argumentele parghiile  PRO care sa faca posibila misiunea, se identifica lucrurile care trebuie omise, se stabileste linia de PR, se iese in fata cu promisiunea.

    Multa vreme am fost convins ca “misiunile“  promovate de guvernele Boc au probleme cu argumentatia PRO si ca asta s-ar datora amatorismului celor care au luat brieful misiunii. De felul meu cred ca orice misiune poate fi incercata iar intamplator sau nu o parte din misiunile asumate de Boci mi s-au parut firesti : cresterea incasarilor la buget, micsorarea cheltuielilor salariale din bugetul de stat, micsorarea deficitului bugetului de pensii etc. Dintr-un inceput am zis ca ceea ce ei cred ca-i PROmisiune  (forfetar, nededucerea cheltuielilor cu masinile, modificarea raporturilor dintre salarii, reformarea intregului sistem de pensii etc) se prea poate sa fie ANTI ca efecte reale … dar pana la urma este firesc sa existe mai multe viziuni…. si d-aia nu i-am votat deci era firesc sa se aplice viziunea celor validati de majoritatea cetatenilor.

    Daca la PROmisiune as fi avut de carcotit am fost de-a dreptul impresionat de PRomisiune, au reusit sa coafeze misiunea in asa fel incat in public au dat senzatia ca scapa de firmele neproductive, angajatii la stat care nu fac nimic dar iau bani multi, pensionari care si-au aranjat veniturile in ultima luna de servici … omitand sa spuna ca-s bani pe care-i cer in plus, taie din venituri si in pensii pe unde se poate etc.

    Au iesit in public cu o  paleta de promisiuni care desi pe mine m-au scandalizat s-au dovedit a fi utile spre a pastra puterea … ceea ce … daca redefinim misiunea si nu mai vorbim de venituri si cheltuieli ci doar de conservarea puterii  … este un demers functional si oricum promisiunile de omorare a caprei vecinului n-au fost mijlocul cel mai scandalos intr-o campanie in care s-a abuzat de amenintarea fricii, de referendum, de “dusmanii poporului”, de “presa va minte”, de viteza de vot etc. etc.

    Dar campania s-a terminat si misiunea de a ramane la putere s-a realizat  … si cu toate astea boci continua sa cotcodaceasca promisiunile ca o gaina care anunta ca va oua. Dar oul nu-i.

    Si-n timpul asta toata minunata constructie de PR prin omisiune se duce dracului iar misiunile initiale devin tot mai greu realizabile.  Caci oricat de buna ar fi comunicarea nu poti

    - raporta la nesfarsit succesul forfetarului fara ca cei in cauza sa inteleaga ca statul ii considera dusmani si sa gaseasca solutii spre a nu fi platitori dusmanosi inchizandu-s firma cea nerealizatoare de profit si prin asta eliminand si niste facturi inregistrate purtatoare de TVA si niste carti de munca aducatoare de CAS si inlocuindu-le eventual cu pensionari premature sau cu ajutoare de somaj … adica fix pro-ciclic si nu pro-misiune.

    - forta profituri prin limitarea masinilor inregistrate pe firme si a benzinei consumabile … fara ca asta sa omoare industria de vanzari auto si taxele pe care ea le aducea (un grafic elocvent la khris)

    - abera la nesfarsit despre pensii vs salarii fara sa intelegi ca mesajele aste le aud si cei aflati in situatia de cumul pensie cu salariu si ..gasesc o solutie care nu-i tocmai ce ai fi vrut.

    - insista pe “pensii nesimtite” fara ca cei vizati sa inteleaga omisiunea si sa-si gaseasca o solutie.

    - povesti despre nesustenabilitatea sistemului de pensii fara sa te auda cei care acum contribuie in speranta ca sistemul va fi sustenabil peste zeci de ani.

    - insista pe salarii nesimtite fara sa incerci macar sa iei masuri pentru stoparea/limitarea lor.

    - perora cele mai comuniste discursuri (pe care le-am auzit eu live in viata mea) fara ca asta sa produca ceea ce a produs comunismul peste tot: descurajarea acumularii si incurajarea nemuncii prin speranta ca o sa ne dea boc de la nesimtitii care au mai mult decat le trebuie.

    - reforma toate pensiile/salariile in speranta ca “cei multi” de pierd n-o sa-si dea seama ca pierd si ei sau ca o sa fie fericiti ca pierd mai putin decat altii

    - turui despre iminenta relansare economica fara sa intelegi ca asta se aude si la cei responsabili cu “inregistrarea” economiei si ca unii dintre ei au date mai multe decat ce le spune Boc

    - insista pe vinovatia legislativului, juridicului, presei, FMI-ului, fara sa intelegi ca si ei aud asta si ca intr-un fel sau altul s-ar putea sa fi fost mai bine sa-i ai de partea executivului decat sa-i ostilizezi

    - ramane pentru mult timp in politica fricii si a conflictului fara sa-ti pui problema ca in lumea asta exista numerosi oameni care stiu unde a dus politica fricii si a conflictului exagerbata pe perioade lungi.

     

    Promisiunile si PR-ul prin omisiune au rost doar pentru a intreprinde actiuni PRO misiunea propusa. Cand sunt rupte de misiuni sau mai rau au efecte contra misiunii … nu mai pot fi considerate “ok” oricat de bune ar fi putut sa fie. Ele devin simple claxoane atasate “masinii comunismului“, claxoane care risipesc resurse si ajung sa consume toata energia disponibila si nu mai permit executivului sa fie … executiv.

    Indreptari la vremuri de ninsoare

    February 7th, 2010

    Oricat de social ar fi un individ si oricat de conectat, informat sau tehnologizat … constatarea ca afara ninge este una individuala. Si tot individuala este si analiza lucrurilor care nu pot fi facute la fel ca atuni cand “afara nu ninge”. Redevine insa social prin modul in care individul alege sa indrepte ratarile provocate de ninsoare.  Iar aici sunt o multitudine de abordari individuale care insumate de la toti membrii unei societati constituie raspunsul acelei societati la … stimuli externi:

    1. Externalistul: isi contacteaza reteaua sociala (rela nu neaparat cea virtuala) sa dezbata problema ninsorii ….  verisoare, priteni, prietene, parinti bunici… toti sunt pusi la curent cu problema ninsoii si eventual se schimba opinii si informatii pe baza carora, invariabil, omul nostru isi face ratarile acceptabile (oricum e mai putin rau decat la x)

    2. Pragmaticul: ce pot sa fac in situatia data? , ce nu pot sa fac? ce sa fac ca sa pot? … in scurt timp pune mana pe lopata si desface ce e de desfacut incercand sa-si urmeze programul stabilit.

    3. Tacticianul: la ce pot sa renunt? cum fac sa multumesc pe toata lumea? incearca sa restabileasca prioritatile si face si un plan prin care intr-un timp oarecare va indeplini toate sarcinile (proaspat redefinite) chiar daca unele actiuni par ciudate (Ex: santuri cu masina in zapada proaspata caci sunt mai usor de facut acum decat mai tarziu)

    4. Strategul: vede prognoza, incearca sa adune stiri, gaseste solutii de “lupta cu nametii” nu doar pentru acum ci si pentru o serie de alte scenarii posibile. In general se alege cu noi obiective privitoare la haine, locuire, transport, incalzire, unelte etc iar apropierea de aceste obiective fie doar si prin informatii si planuri tinde sa fie principalul raspuns la ninzoare.

    5. Contemplativul pozitiv: Ce frumos ninge! , n-a mai nins asa din… , pacat ca azi nu mai pot sa fac ce-mi propusesem, dar o sa se dezapezeasca si pana atunci ma bucur de noul timp creat si citesc o carte, vad un film  … etc

    6. Contemplativul negativ. Nu mai trece odata iarna asta, oricum nu pot sa fac nimic ca si daca dezapezesc tot n-o sa pot  sa fac ce-mi propusesem (+ vine alta zapada in loc) 

    7. Individualistul : Eu pot sa fac ce-mi propusesem, e mai greu de iesit cu masina dar imping zapada in strada sau in fata altei masini si ies eu cumva. Daca nu gasesc pe unii sa faca, eventual dau o spaga la unu cu plugul, sau daca nu chem salvarea, pompierii … si trebuie sa dezapezeasca cumva.

    8. Oportunistul: sa urmaresc sa dezapezeasca unul si sa plece cu masina ca s-o bag eu in locul lui. Ar fi o zi buna de vandut lopeti. Daca as avea un tractor as face o groaza de bani. De unde pot sa fac rost de unu pentru azi? Si pe cine trimit sa-l conduca.

    9. Profesionistul. Prilejul oferit de zapada e numai bun pentru a arata cum trebuie sa se comporte un bun X  (jurnalist, medic, primar etc) pe ninsoare.

    10. Perfectionistul: trebuie sa ajung la asfalt, sa nici nu se cunoasca ca a nins. Daca ar face toti asa totul ar fi perfect.

    11. Barfitorul: e o ocazie buna sa schimb o vorba cu vecinul ca el tot iese la lopata, ma bag si eu in seama pe langa el.   (cu varianta mai caraghioasa dar destul de raspandita: decat sa ies in frig mai bine ma cert cu televizorul ca “astia spun numai prostii”)

    12. Filantropul: ma duc pana la vecina sa vad daca o pot ajuta cu ceva. Saracii oameni care stau in frig sau care au ramas pe drumuri inzapeziti … as putea sa le trimit niste paturi, mancare ceva.

    13. Ecologistul/Iubitorul de animal: saracii caini … cum or sta ei pe strada pe viscolul asta.

    14. Saritorul: cu lopetile in strada, gata sa impinga masini, sa dea sfaturi, sa dezapezeasca la vecini, sa deschida usi pentru cei infrigurati, sa imprumute caciul fulare si lopeti.

    15.  Nesimtitul: ce-or vrea astia de la mine? sa dezapezesc? dar sa se descurce cumva daca vor neaparat. Nu e treaba mea. Si chiar daca ar fi treaba mea legile sunt proaste. Si chiar daca ar fi treaba mea si legile-s bune, si chiar daca ma ocup cu dezapezirea sau cu ceva in care oamenii se bazeaza pe mine … tot nu ma platesc suficient Sa se descurce.

    16. Nostalgicul: pe vremuri oamenii nu se speriau de zapada, aveau cai, carau zapada din curte, nu era nebunia asta. Pana si pe vremea lui Ceausescu era bine ca era om gospodar, cand venea iarna nu-i mai lasa pe toti bezmeticii sa plece cu masina si apoi sa se planga ca s-au inzapezit. Daca nu se furau parazapezile sa se vanda la fier vechi, azi n-ar fi fost probleme

    17. Conspirationistul 1: Geoana e de vina, s-au speriat rusii de povestea cu scutul de care prostanacul n-a stiut sa le spuna la timp si luati pe nepregatite au declansat razboiul meteorologic.

    18. Conspirationistul 2: Basescu e de vina ca si-a pus toate slugile in posturi grase si astia ori nu se pricep ori fura tot ca oricum nu fac nimic

    19 Conspirationistul n: Iliescu-i de vina ca daca nu era el acum nu mai dadeam la lopata

    20. Ultraconspirationistul : de vina-s televiziunile W ca au sisteme bine puse la punct prin care instinga poporul impotriva Conducatorilor. Si fac numai rau tarii. Ar trebui sa nu se mai uite nimeni la ele. Eu nu ma mai uit dar cat timp exista ele nu va fi bine in tara.

    21. Contra ultraconspirtaionistul: Pai tu crezi ca s-ar putea da numai cantece patriotice pe toate cele 100 de canale?

    ………………

    Astea sunt franturi de indreptari culese intr-o zi in care a nins si am mutat troieni, si am ascultat oameni si am interactionat cu oameni  …. si m-am gandit ca unele ratari sunt totusi natural asumabile (desi am intalnit si unii care le colorau in succese viitoare pentru agricultura, sau mai natural copii care s-au bucurat de zapada si de inca o zi libera).

    Indreptarile-s multe si felurite si fiecare produce diverse consecinte sociale, intr-un final rezultand situatia pe care o vedeti cu totii dincolo de geamul propriu.

    Pana la urma fiecare indreptare poate avea functionalitatea ei. Conteaza doar proportiile si functiile in societate pe care le au diversele indreptari (impreuna cu oamenii care le sustin). Desigur raman si lait-motivele acestui blog: se rateaza acte nu oameni, acceptarea ratarii unor acte este motorul dezvoltarii personale iar indreptarile sunt iterative deci perfectionabile.

    Scutul, democratia si reforma

    February 4th, 2010

    Citind reactia lui Boc din interviul asta ma intreb daca prim ministru romaniei foloseste “democratie” ca semn de punctuatie sau e un concept pe care-l defineste in vreun mod particular.

    Sa nu uitam totusi ca acesti pasi, care astazi pot parea neimportanti ca decizie, vor aduce pentru copiii nostri, pentru copiii copiilor nostri, pentru ce inseamna stabilitatea democratica a acestei tari un plus extraordinar de siguranta

    Daca exista o definire proprie mie imi scapa, mai ales ca e amestecat cu succes, prosperitate, costuri mici. Dar chinuindu-ma sa inteleg si gandindu-ma la alte cuvinte pe care le foloseste frecvent si care ar putea sa fie doar ticuri verbale …. m-am gandit ca scutul ar putea sa fie un generator de … reforma.

    Stati ca va si explic la ce m-am gandit: “Firul rosu” al leadershipului romanesc a fost apararea de pericole externe. Fie ca ne aparam de romani, de huni, vizigoti, cumani, tatari, turci, rusi, imperialisti, unguri, comunisti … mai mereu legitimitatea liderului a fost data de “apararea gliei, neamului, crestinatatii, europei, comunismului, democratiei… ” . nu pun in discutie acum “eficienta” acestei aparari sau folosirea ei pentru indepartarea “pretentdentilor” pe motiv de tradare la dusman. Nu vreau sa amintesc nici ciudatenia ca de foarte multori s-a intamplat ca “aparatorul” sa fie de fapt “uns” de catre unii care fusesera la un moment dat pericole mortale.

    Strict actual … e posibil ca scutul asta si constructia de vorbe care o sa-l insoteasca sa faca desueta forma de leadership bazata pe frica de ceilalti. Si in dulcele stil romanesc disparitia unei forme si inlocuirea ei cu alta … inseamna REFORMA

    Oare  in 2014 candidatul castigator o sa fie cel care il acuza pe opozant ca joaca cartea Teheranului? Sau se va intrerupe aici sirul milenar si putem deja sa spunem : “ ca acesti pasi, care astazi pot parea neimportanti ca decizie, vor aduce pentru copiii nostri, pentru copiii copiilor nostri, pentru ce inseamna reforma acestei tari un plus extraordinar de siguranta” ?