Despre pensii la stat: Replica la replica

March 8th, 2010

Desi tine agenda publica de ceva timp si desi s-au spus multe pe subiect, in dimineata asta m-am apucat sa scriu o replica la replica publicata de Dan Selaru.

A iesit un text lung … prea lung pentru un comentariu, asa ca-l pun si aici sa nu-l pierd ( cum am pierdut discutia de aici sau de aici ).

 

Contextul commentului e o discutie macro pe o problema cu multe efecte micro ce determina cea mai mare problema macro a vremurile noastre. Vedeti la Dan postul initial si replica Casandrei  .

 

 

Abordarea asta cu “noaptea celor 100 de ani” de la Bismarck la Boc ignora unele repere pe care “sociologii si economistii” le-au tot pus de-a lungul vremii:

 

1. varianta finantarilor publice din razboaie publice s-a dovedit nefunctionala pe termen mediu.

 

2. ameliorarea conditiilor de viata si dezvoltarea sistemului sanitar a prelungit durata de viata deci si a duratei de “beneficii” de la sistemul de pensii

 

3. prelungirea perioadei de scolarizare a scurtat perioada de “contributie”

 

4. dezvoltarea securitatii muncii a micsorat numarul de “accidente” micsorand astfel numarul de persoane care erau contributori neti

 

5. natalitatea variaza clar cu gradul de dezvoltare sociala si generatiile tinere (contributoare)au inceput sa fie mai mici decat generatiile in varsta (beneficiare)

 

6. politicile de imigratii prin care se importa populatii active (contributoare) are in lumea globala si  efectul invers ca de undeva emigreaza populatie activa si mareste decalajul. In momentul in care sursa de imigranti nu este o tara cu natalitate mare si speranta de viata mica … lucrurile devin dramatice pentru acea tara.

 

7. materialele de constructii, modurile de a construi, improvementurile pe microclimat au favorizat atomizarea locuirii  micsorand numarul de membrii de familie si implicit si “ajutorul social” din familie.

 

8. subdezvoltarea infrastructurii mari contribuie si ea la aglomerari urbane si la imposibilitatea perpetuarii familiilor mari (cu mai multe generatii)

 

9. Exista guverne inconstiente care desi stiu toate astea actioneaza in sensul agravarii problemei de dragul unor voturi punctuale:

 

9.1 sprijinina achizitia de case de catre tineri si separarea de familia extinsa.

9.2 egalizeaza pensiile fara sa tina cont ca asta are efect si in aplatizarea contributiilor (la ce bun sa contribui mai mult decat minim daca oricum risc ca peste X ani sa vina un Boc sa micsoreze diferentele.

9.3 ii condamna public pe cei care “tin firme” doar pentru a plati contributii la pensii

9.4 ii condamna public pe cei care pe langa pensie incearca sa aiba si salarii obligandu-i sa se transforme in beneficiari neti ai pensiilor si refuzandu-le contributia suplimentara

9.5 vantura iminenta colapsului sistemului de pensii si nevoia de hotarare administrativa a cuantumului beneficiilor fara sa realizeze ca aceste informatii au efect mai ales asupra celor ce au puterea de a decide daca mai platesc pentru pensia pe care unii ca Boc o sa le-o returneze peste zeci de ani.

 

9.6 pentru ca voturile sunt egale si nevoia de voturi e uneori mai actuala decat agravarea problemei pensiilor … se introduc pensii minime, sau asistenta sociala minima independente de contributii … eliminand astfel unul din principaleleargumente pentru contributorii care aleg daca sa plateasca sau nu.

 

9.7 incertitudinea data de lipsa  de decizie creeaza fenomene punctuale aparent nesemnificative la nivel de populatie intreaga dar foarte importanta pe grupuri tinta care avand acelasi sens prin insumare devin semnificative.

 

9.7.1 cand zici ca s-ar putea sa maresti varsta de pensionare fara s-o maresti efectiv toti cei aflati in intervalele vizate se vor intreba daca nu cumva e mai bine sa se pensioneze inainte sa apara masura

9.7.2. cand zici ca modifici conditiile de pensionare fara sa le modifici efectiv toti cei care pot se vor intreba daca nu cumva e bine sa prinda oferta veche

9.7.3 cand zici ca vei inaspri conditiile de pensionare medicala fara sa le faci efectiv, toti cei care nu stiu daca o sa se mai poata incadra in noile conditii vor incerca sa profite de cele actuale.

9.8 populatia e entuziastmata de “masurile” explicate frumos si continua sa crediteze “rationalitatea” guvernelor irationale.

 

Istoria cu angajatorul dornic sa-si asigure angajatii de beneficii la pensie are ca si conditie necesara aprecierea angajatului ca acea contributie este importanta pentru el.

Cat timp angajutul e convins ca pensia depinde mai mult de boci decat de contributia sa … e posibil sa aleaga alte mecanisme prin care sa-si “asigure batranetile”. Iar asta se vede in cifre din ce in ce mai limpede.

Draga Crin (nebunatic si confuz)

March 5th, 2010

Aud ca te-ai trezit cu un capital de simpatie si nu stii ce sa faci cu el. Simpatic mi-ai fost* dar eu nu-s capitalul tau, caci am propriul meu cap pe umeri si oricat de prost m-ai crede are doza lui de libertate. Iti repet:

“Dragul meu candidat al PNL … erai si tu in casuta pe care am pus stampila … dar stampila nu era pentru tine caci nu tu m-ai convins.  . Poti sa continui sa ma injuri persifland sondajele si media (zone in care activez) … probabil la un moment dat vei constata ca PNL-ul a fost rasfatatul sondajelor si al media… si probabil iti vei cere scuze. Dar pentru numele lui Dumnezeu … nu trata votul meu ca pe un bun al tau. Nu-ti apartine deloc. Dimpotriva, fara Calin in spatele tau vineri nu l-ai fi luat deloc nici pe al meu nici pe al familiei mele. Si mai afla ceva…. nici macar lui Calin nu-i apartine ci al valorilor pe care le-a aparat. Tin mai mult la libertate, democratie, individualism, rationalitate economica… decat la orice zambet politic.”

* Pana cand ai ratat sansa istorica a marelui partid de opozitie pe himera “nebuniei de a te bate cu o persoana”

* Pana cand ai renuntat sa faci critica la guvernare desi aveai oportunitati si platforma

* Pana cand ai uitat sa spui ca nu intelegi economie dar ai colegi in partid care inteleg

* Pana cand ai ramas cantonat in varianta Johanis si atat

* Pana cand ai functionat ca rampa pt anticomunistul Basescu impotriva comunistului Geoana

* Pana cand ai plusat in campania antipresa, antisondaje, anti”imbogatiti”, antilibertate pana la urma

* Pana cand te-ai retras las din concilierea de la Timisoara

Decalogul sociologului misterios

February 22nd, 2010

In discursul de ieri de la congres, printre acei multi “vreau”, Ponta a insistat (21:40-24:43) pe vrerea unui sociolog misterios care i-a trimis 10 conditii pentru a intra in psd:

1. Stanga nu e sora medicala

2. Nu se aplica standarde diferite

3. asumarea responsabilitatii (sa nu plateasca altii pt greselile tale)

4. fara “pace separata”

5. partidul nu e SRL

6. neintretinerea unor falii (fie si simbolice) intre categorii de oameni (regiuni, profesii etc)

7. non-valoarea/vulgaritatea/primitivismul nu sunt promovabile chiar daca aduc voturi

8. partidul nu e o bursa a tranzactionarii de voturi

9. nu voi face bisericute sau gasti in partid

10. presedintele trebuie sa incerce sa fie subiect de mandrie pentru membrii

trec peste picanteriile legate de juraminte (pana la urma semn de neincredere, mai ales cand sunt folosite de toti candidatii) si peste cele legate de cererea de aderare … si ramane ca acest decalog sa fie urmaribil in activitatea tinerii promisiuni de stanga.

Dar daca tot s-a deschis un drum si tot urmeaza un congres PNL imi permit sa-i scriu si eu un decalog domnului Tariceanu, tot cu promisiunea de implicare activa in viata politica, tot cu mentiunea ca niciodata pana acum nu am avut carnet de partid. N-am pretentia de sociolog, om de media, votant liberal, atent la politica, implicat in viata civica ci doar de tiitor al unui blog numit “Indreptari de ratare”. De ce Tariceanu? pentru ca nu poti cere promisiuni decat de la oameni in care ai incredere, care au dovedit ca ar putea face fata promisiunilor … altfel chiar intarite de juraminte, promisiunile ar fi simple angajamente in vorbe frumoase.

1. Partidul este o asumare de valori. Orice scopuri si actiuni facute de/in partid  trebuie sa decurga din aceste valori.

2.  Orice scopuri intermediare (inclusiv posturi si functii) sunt mijloace pentru promovarea valorilor asumate de partid. Posturile si functiile  nu vor deveni “chip cioplit” la care sa se inchine partidul. 

3. Valorile asumate nu vor fi luate in desert, orice  ridicularizare/tradare a acestora nu va ramane nesanctionata de partid.

4.  Oricat de complicatele ar fi disputele de zi cu zi, va exista timp pentru reevaluare ideologica si acomodarea actiunilor recente si viitoare cu valorile asumate de partid.

5. Acorda-i importanta cuvenita celui care te-a facut sa fii ceea ce esti.  Fie ca vorbim de fosti lideri, fie ca vorbim de simpli membrii care au facut alegeri importante in promovarea valorilor liberale sau de simpli votanti si simpatizanti actuali sau viitori … nu uita sa te raportezi la ei si sa-i cinstesti.

6.  Oricat de mult ar tine partidul asta la valorile lui, el trebuie sa nu ucida valorile altora. Trebuie sa incerce sa le inteleaga si sa le respecte, incercand in acelasi timp sa-si promoveze propriile valori. Lupta cea mare e cu non-valoarea/vulgaritatea/primitivismul.

7. PNL este partidul care a cumulat ani multi de temnita pentru a nu preacurvi cu stanga mincinoasa, PNL este partidul care (intr-un final) a zis nu la majorarile salariale populiste cand ceilalti au precurvit si-au zis ca dau desi stiau ca nu dau. Sa nu promiti ce nu poti da pare o utopie in politica romaneasca dar daca e sa-si asume cineva aceasta valoare atunci PNL (partidul de dreapta) este cel care si-o poate asuma.

8. PNL e un partid care respecta proprietatea. PNL nu fura. Chiar atunci cand cere pentru a face lucruri utile la nivel de societate PNL  se bazeaza pe explicarea motivelor pentru care e nevoie de acea cedare a unei parti de proprietate nu pe faptul ca e suficient de puternic cat sa ia.

9.  PNL-ul nu se lupta cu orice mijloace, PNL-ul nu raspunde minciunii cu minciuna, nu raspunde falsului cu fals, nu raspunde santajului cu santaj si in general pentru ca respecta individualitatea nu lupta impotiva unui individ sau altu.

10. PNL promoveaza o Romanie mandra si prospera in care oamenii nu poftesc la bunurile altor oameni, in care fiecare e convins ca poate reusi prin propriile resurse si nu prin ajutoare din mila sau prin furt de la altii. Chiar daca spre exemplu in multe situatii romanii ravnesc sa fie ca “europenii” nu trebuie incurajati sa faca din asta un motiv pentru a cere de pomana sau a “primi” de mila ci trebuie incurajati sa aiba mai mult prin forte proprii si prin parteneriate oneste. 

Daca domnul Tariceanu promite ca poate implementa intr-un partid aceste 10 principii ( aparent conectate religios dar religia in sine nu conteaza aici.  principiile raman) … sunt gata sa semnez cererea de adeziune.

 

PS: revenind la misteriosul sociolog si la strania suprapunere a evolutiilor din PSD cu avertismentul de aici al unui sociolog cunoscut :) …. imi asum riscul. N-am nicio problema sa combat cu orice prieten si cu orice coleg, dar ca sa combat in numele unui partid am nevoie ca acel partid sa respecte niste principii si nu doar sa-si propuna sa se bata cu X.

De ce unu si nu doua?

February 20th, 2010

Printre picaturi am reusit sa vad o parte din Congresul PSD (din pacate onlineul nu m-a ajutat prea mult pt ca putinii reporteri online de acolo sunt excesiv de tabloizi iar comentatorii si mai tabloizi) si pe langa constatarea evidenta ca discursul de stanga lipseste (poate si din cauza discursurilor guvernamentale din ultima vreme) m-au impresionat doua lucruri:

- un candidat la presedentie (Alexandru parca) incerca sa-si prezinte viziuni de o fraza pe capitole: justie extene etc …. iar sala era de o ostilitate violenta: Avem treaba. Lasa-ne. Ne ocupi timpul … etc

- repetatele apeluri la unitate.

Din cele doua constatari mi s-a nascut intrebarea din titlu, pana la urma de ce e asa de sperietoare divizarea intre stranga doctrinara si oportunistii de stanga? E limpede ca exista numerosi oameni si in partid si in societate care cred sincer in stanga, e limpede ca situatia socio-politica permite si chiar incurajeaza atitudini de stanga (nu doar in romania, dar parca mai strident aici) care ar asigura un bazin suficient pentru un partid mare (undeva peste 20%) suficiente pentru a accede la putere si a pune in practica politici de stanga. Dupa cum e la fel de limpede ca exista rezultate palpabile ale oportunistilor bazati pe tactici, tehnici de vot, de discurs, de mobilizare etc. In plus  pentru curentul oportunistilor evident ca exista resurse si in celelate partide (grupul independentilor, oameni cu nebunia de a se bate cu X, urmasii lui traian X).

Pare peiorativ, dar nu e. Pana la urma exista mult mai multa traditie pe tipul asta de politica legata de persoane si de dependenta de putere si ca sa nu vorbim de boieri sau de sursele de inspiratie ale lui Caragiale putem sa ne uitam cu atentie la fenomenele post-electorale sau chiar la procesele castigarii de voturi in romania recenta. Iar daca “oportunist” suna rau i se poate gasi un nume mai apetisant (liberschimist, proreformist, etc)

Eu apreciez ca bazinul pentru o astfel de forta politica e undeva la 40% din parlamentari, 30% din voturile din decembrie si un potential spre 45% din populatie. In mod natural bazinul asta este lipit momentan mai degraba de putere, dar sunt dovezi suficiente ca pe tipul asta exista numerosi actori care pariaza pe puterea viitoare sau oricum contra X. Ca sa nu mai vorbim ca in populatie exista segmente largi fara optiuni ideologice ci doar de persoane/locomotive.

Concret, pe moment, probabil ca o grupare Vanghelie, Antonescu, si pleiada de persoane anti-X cu miza pe preluarea puterii in cazul  debarcarii lui X ar strange cel putin 10% din parlamentari si cu siguranta mult mai mult in cazul alegerilor.

S-ar  elimina astfel si riscul bipardismului (ce risca sa ajunga doar in oportunisti pro X vs oportunisti contra lui X) si confiscarea demagogiei si tehnicii electorale …  doar catre partidul cu locomotiva momentului. In plus ar fi o solutie structurala la problema migratiei parlamentarilor si probabil s-ar putea intra pe logica pe care o descriam aici:  serios-neserios cu seriosul impartit in stanga-dreapta iar neseriosul  in pro X si anti X. Astfel curentele ideologice s-ar clarifica si data fiind si incompatibilitatea dintre cele doua partide pro-contra … atunci am avea o garantie a prezentei cel putin a unei ideologii la guvernare deci a unei coerente guvernamentale (care nu se intampla in perioade ca asta).

Gandurile astea au fost generate de PSD si de X-ul nostru dar pot fi de gandit si cand X e Sarcozy, Berlusconi sau oricare X dintr-o tara cu pretentii de polarizari ideologice dar care functioneaza pe marketingul pentru X sau impotriva lui X.

Copiii nesimtiti si contributivitatea la ipocrizie

February 19th, 2010

“Nu este firesc ca cei care au Mercedes in curte sa primeasca (…) pe cand muncitorii cu siguranta stiu ce inseamna 400.000 de lei vechi”

a glasuit functionarul cu cel mai comunist discurs din cati mi-a fost dat sa aud vreodata. Si e de inteles speranta ca aceasta noua alimentare a luptei de clasa va domoli nemultumirea celor care pierd venituri desi li se spusese pompos ca se ia doar de la  “nesimtitii” cu bani.

Ce nu inteleg in ruptul capului e ce vina aveau spre exemplu cei 32 de romani care si-au cumparat mercedes in ianuarie, cei care luau salarii de la mercedes sau de la furnizorii acestora, sau primeau pensii si salarii din texele si impozitele pe care le genera vanzarea de mercedesuri.

Si pentru ca n-a mai folosit maretul cuvant nou “contributivitate” si daca asta o fi semn ca a inceput sa-l inteleaga …  atunci poate intelege si contributivitatea benevola la ipocrizia conform careia “nesimtitii care au” trebuie infierati public ca … asa vor fi mai SOLIDARI cu “amaratii care n-au”. Nu de alta dar de cand cu ipocrizia asta deseori legiferata (vezi forfetarul) economia se cam duce accelerat in jos pe fondul zgomotoasei campanii impotriva alora care “declara” ca au si sunt insistent somati sa-si ascunda “nesimtirea”.  Iar daca prin intarirea politicii conform careia cei ce au ar face mai bine sa nu aiba … sumele nedeclarate (sau pur si simplu neproduse, sau doar potentiale dinspre firme ca mercedes care s-ar fi gandit sa inregistreze afaceri in romania, sau doar potentiale dinspre populatia activa care decide sa emigreze dupa aceasta noua dovada de directie a “reformei”)   aduceau venituri la buget mai mari decat cele economisite prin micsorare alocatiilor pentru copii din care scadem costurile genrate de aparatul birocratic care analizeaza noile dosare …. atunci vorbim in termeni proprii de contributivitate la subminarea economiei nationale din simpla ipocrizie (sper).

 

PS: Daca trece pe aici vreo minte mai empatica o rog sa-mi explice si mie de ce nu pot baietii astia sa roasteasca precum Moromete: “de unde să vă dau eu mai mult dacă atâta e?” si se avanta intr-o lupta de clasa tembela ale carei consecinte negative sunt vizibile la tot pasul si prin revitalizarea unor clisee din mintea oamenilor vor produce efecte mult timp de aici inainte.

PPS: stiu explicatia cu orele de CSP la care nu se spunea si despre inchiderea frontierelor, rechizitionari si reeducari …. dar nu pot sa cred ca n-au aflat indreptarea lui Marx generata de aparitia comunismului in Rusia si nu-n Germania cum era in modelul initial: “conditii istorice prielnice”. Ori in conditii de libera circulatie a capitalului si persoanelor … parca nu-s conditii prielnice si tot partea cu “subminarea” e mai probabila.

Promisiune, PRomisiune, PROmisiune

February 13th, 2010

Ca sa castigi atentia oamenilor trebuie sa le promiti ceva, ca sa le devii simpatic trebuie sa comunici public in asa fel incat sa accentuezi partea buna si sa omiti posibilile neplaceri pentru a putea duce la final misiunea propusa.

Drumul asta e stravechi si cat se poate de umblat  in comunicare in politica si probababil si in relatiile interumane. In mod firesc inainte ca drumul asta sa fie parcurs public el are si un drum invers: se stabileste misiunea, se cauta argumentele parghiile  PRO care sa faca posibila misiunea, se identifica lucrurile care trebuie omise, se stabileste linia de PR, se iese in fata cu promisiunea.

Multa vreme am fost convins ca “misiunile“  promovate de guvernele Boc au probleme cu argumentatia PRO si ca asta s-ar datora amatorismului celor care au luat brieful misiunii. De felul meu cred ca orice misiune poate fi incercata iar intamplator sau nu o parte din misiunile asumate de Boci mi s-au parut firesti : cresterea incasarilor la buget, micsorarea cheltuielilor salariale din bugetul de stat, micsorarea deficitului bugetului de pensii etc. Dintr-un inceput am zis ca ceea ce ei cred ca-i PROmisiune  (forfetar, nededucerea cheltuielilor cu masinile, modificarea raporturilor dintre salarii, reformarea intregului sistem de pensii etc) se prea poate sa fie ANTI ca efecte reale … dar pana la urma este firesc sa existe mai multe viziuni…. si d-aia nu i-am votat deci era firesc sa se aplice viziunea celor validati de majoritatea cetatenilor.

Daca la PROmisiune as fi avut de carcotit am fost de-a dreptul impresionat de PRomisiune, au reusit sa coafeze misiunea in asa fel incat in public au dat senzatia ca scapa de firmele neproductive, angajatii la stat care nu fac nimic dar iau bani multi, pensionari care si-au aranjat veniturile in ultima luna de servici … omitand sa spuna ca-s bani pe care-i cer in plus, taie din venituri si in pensii pe unde se poate etc.

Au iesit in public cu o  paleta de promisiuni care desi pe mine m-au scandalizat s-au dovedit a fi utile spre a pastra puterea … ceea ce … daca redefinim misiunea si nu mai vorbim de venituri si cheltuieli ci doar de conservarea puterii  … este un demers functional si oricum promisiunile de omorare a caprei vecinului n-au fost mijlocul cel mai scandalos intr-o campanie in care s-a abuzat de amenintarea fricii, de referendum, de “dusmanii poporului”, de “presa va minte”, de viteza de vot etc. etc.

Dar campania s-a terminat si misiunea de a ramane la putere s-a realizat  … si cu toate astea boci continua sa cotcodaceasca promisiunile ca o gaina care anunta ca va oua. Dar oul nu-i.

Si-n timpul asta toata minunata constructie de PR prin omisiune se duce dracului iar misiunile initiale devin tot mai greu realizabile.  Caci oricat de buna ar fi comunicarea nu poti

- raporta la nesfarsit succesul forfetarului fara ca cei in cauza sa inteleaga ca statul ii considera dusmani si sa gaseasca solutii spre a nu fi platitori dusmanosi inchizandu-s firma cea nerealizatoare de profit si prin asta eliminand si niste facturi inregistrate purtatoare de TVA si niste carti de munca aducatoare de CAS si inlocuindu-le eventual cu pensionari premature sau cu ajutoare de somaj … adica fix pro-ciclic si nu pro-misiune.

- forta profituri prin limitarea masinilor inregistrate pe firme si a benzinei consumabile … fara ca asta sa omoare industria de vanzari auto si taxele pe care ea le aducea (un grafic elocvent la khris)

- abera la nesfarsit despre pensii vs salarii fara sa intelegi ca mesajele aste le aud si cei aflati in situatia de cumul pensie cu salariu si ..gasesc o solutie care nu-i tocmai ce ai fi vrut.

- insista pe “pensii nesimtite” fara ca cei vizati sa inteleaga omisiunea si sa-si gaseasca o solutie.

- povesti despre nesustenabilitatea sistemului de pensii fara sa te auda cei care acum contribuie in speranta ca sistemul va fi sustenabil peste zeci de ani.

- insista pe salarii nesimtite fara sa incerci macar sa iei masuri pentru stoparea/limitarea lor.

- perora cele mai comuniste discursuri (pe care le-am auzit eu live in viata mea) fara ca asta sa produca ceea ce a produs comunismul peste tot: descurajarea acumularii si incurajarea nemuncii prin speranta ca o sa ne dea boc de la nesimtitii care au mai mult decat le trebuie.

- reforma toate pensiile/salariile in speranta ca “cei multi” de pierd n-o sa-si dea seama ca pierd si ei sau ca o sa fie fericiti ca pierd mai putin decat altii

- turui despre iminenta relansare economica fara sa intelegi ca asta se aude si la cei responsabili cu “inregistrarea” economiei si ca unii dintre ei au date mai multe decat ce le spune Boc

- insista pe vinovatia legislativului, juridicului, presei, FMI-ului, fara sa intelegi ca si ei aud asta si ca intr-un fel sau altul s-ar putea sa fi fost mai bine sa-i ai de partea executivului decat sa-i ostilizezi

- ramane pentru mult timp in politica fricii si a conflictului fara sa-ti pui problema ca in lumea asta exista numerosi oameni care stiu unde a dus politica fricii si a conflictului exagerbata pe perioade lungi.

 

Promisiunile si PR-ul prin omisiune au rost doar pentru a intreprinde actiuni PRO misiunea propusa. Cand sunt rupte de misiuni sau mai rau au efecte contra misiunii … nu mai pot fi considerate “ok” oricat de bune ar fi putut sa fie. Ele devin simple claxoane atasate “masinii comunismului“, claxoane care risipesc resurse si ajung sa consume toata energia disponibila si nu mai permit executivului sa fie … executiv.

Indreptari la vremuri de ninsoare

February 7th, 2010

Oricat de social ar fi un individ si oricat de conectat, informat sau tehnologizat … constatarea ca afara ninge este una individuala. Si tot individuala este si analiza lucrurilor care nu pot fi facute la fel ca atuni cand “afara nu ninge”. Redevine insa social prin modul in care individul alege sa indrepte ratarile provocate de ninsoare.  Iar aici sunt o multitudine de abordari individuale care insumate de la toti membrii unei societati constituie raspunsul acelei societati la … stimuli externi:

1. Externalistul: isi contacteaza reteaua sociala (rela nu neaparat cea virtuala) sa dezbata problema ninsorii ….  verisoare, priteni, prietene, parinti bunici… toti sunt pusi la curent cu problema ninsoii si eventual se schimba opinii si informatii pe baza carora, invariabil, omul nostru isi face ratarile acceptabile (oricum e mai putin rau decat la x)

2. Pragmaticul: ce pot sa fac in situatia data? , ce nu pot sa fac? ce sa fac ca sa pot? … in scurt timp pune mana pe lopata si desface ce e de desfacut incercand sa-si urmeze programul stabilit.

3. Tacticianul: la ce pot sa renunt? cum fac sa multumesc pe toata lumea? incearca sa restabileasca prioritatile si face si un plan prin care intr-un timp oarecare va indeplini toate sarcinile (proaspat redefinite) chiar daca unele actiuni par ciudate (Ex: santuri cu masina in zapada proaspata caci sunt mai usor de facut acum decat mai tarziu)

4. Strategul: vede prognoza, incearca sa adune stiri, gaseste solutii de “lupta cu nametii” nu doar pentru acum ci si pentru o serie de alte scenarii posibile. In general se alege cu noi obiective privitoare la haine, locuire, transport, incalzire, unelte etc iar apropierea de aceste obiective fie doar si prin informatii si planuri tinde sa fie principalul raspuns la ninzoare.

5. Contemplativul pozitiv: Ce frumos ninge! , n-a mai nins asa din… , pacat ca azi nu mai pot sa fac ce-mi propusesem, dar o sa se dezapezeasca si pana atunci ma bucur de noul timp creat si citesc o carte, vad un film  … etc

6. Contemplativul negativ. Nu mai trece odata iarna asta, oricum nu pot sa fac nimic ca si daca dezapezesc tot n-o sa pot  sa fac ce-mi propusesem (+ vine alta zapada in loc) 

7. Individualistul : Eu pot sa fac ce-mi propusesem, e mai greu de iesit cu masina dar imping zapada in strada sau in fata altei masini si ies eu cumva. Daca nu gasesc pe unii sa faca, eventual dau o spaga la unu cu plugul, sau daca nu chem salvarea, pompierii … si trebuie sa dezapezeasca cumva.

8. Oportunistul: sa urmaresc sa dezapezeasca unul si sa plece cu masina ca s-o bag eu in locul lui. Ar fi o zi buna de vandut lopeti. Daca as avea un tractor as face o groaza de bani. De unde pot sa fac rost de unu pentru azi? Si pe cine trimit sa-l conduca.

9. Profesionistul. Prilejul oferit de zapada e numai bun pentru a arata cum trebuie sa se comporte un bun X  (jurnalist, medic, primar etc) pe ninsoare.

10. Perfectionistul: trebuie sa ajung la asfalt, sa nici nu se cunoasca ca a nins. Daca ar face toti asa totul ar fi perfect.

11. Barfitorul: e o ocazie buna sa schimb o vorba cu vecinul ca el tot iese la lopata, ma bag si eu in seama pe langa el.   (cu varianta mai caraghioasa dar destul de raspandita: decat sa ies in frig mai bine ma cert cu televizorul ca “astia spun numai prostii”)

12. Filantropul: ma duc pana la vecina sa vad daca o pot ajuta cu ceva. Saracii oameni care stau in frig sau care au ramas pe drumuri inzapeziti … as putea sa le trimit niste paturi, mancare ceva.

13. Ecologistul/Iubitorul de animal: saracii caini … cum or sta ei pe strada pe viscolul asta.

14. Saritorul: cu lopetile in strada, gata sa impinga masini, sa dea sfaturi, sa dezapezeasca la vecini, sa deschida usi pentru cei infrigurati, sa imprumute caciul fulare si lopeti.

15.  Nesimtitul: ce-or vrea astia de la mine? sa dezapezesc? dar sa se descurce cumva daca vor neaparat. Nu e treaba mea. Si chiar daca ar fi treaba mea legile sunt proaste. Si chiar daca ar fi treaba mea si legile-s bune, si chiar daca ma ocup cu dezapezirea sau cu ceva in care oamenii se bazeaza pe mine … tot nu ma platesc suficient Sa se descurce.

16. Nostalgicul: pe vremuri oamenii nu se speriau de zapada, aveau cai, carau zapada din curte, nu era nebunia asta. Pana si pe vremea lui Ceausescu era bine ca era om gospodar, cand venea iarna nu-i mai lasa pe toti bezmeticii sa plece cu masina si apoi sa se planga ca s-au inzapezit. Daca nu se furau parazapezile sa se vanda la fier vechi, azi n-ar fi fost probleme

17. Conspirationistul 1: Geoana e de vina, s-au speriat rusii de povestea cu scutul de care prostanacul n-a stiut sa le spuna la timp si luati pe nepregatite au declansat razboiul meteorologic.

18. Conspirationistul 2: Basescu e de vina ca si-a pus toate slugile in posturi grase si astia ori nu se pricep ori fura tot ca oricum nu fac nimic

19 Conspirationistul n: Iliescu-i de vina ca daca nu era el acum nu mai dadeam la lopata

20. Ultraconspirationistul : de vina-s televiziunile W ca au sisteme bine puse la punct prin care instinga poporul impotriva Conducatorilor. Si fac numai rau tarii. Ar trebui sa nu se mai uite nimeni la ele. Eu nu ma mai uit dar cat timp exista ele nu va fi bine in tara.

21. Contra ultraconspirtaionistul: Pai tu crezi ca s-ar putea da numai cantece patriotice pe toate cele 100 de canale?

………………

Astea sunt franturi de indreptari culese intr-o zi in care a nins si am mutat troieni, si am ascultat oameni si am interactionat cu oameni  …. si m-am gandit ca unele ratari sunt totusi natural asumabile (desi am intalnit si unii care le colorau in succese viitoare pentru agricultura, sau mai natural copii care s-au bucurat de zapada si de inca o zi libera).

Indreptarile-s multe si felurite si fiecare produce diverse consecinte sociale, intr-un final rezultand situatia pe care o vedeti cu totii dincolo de geamul propriu.

Pana la urma fiecare indreptare poate avea functionalitatea ei. Conteaza doar proportiile si functiile in societate pe care le au diversele indreptari (impreuna cu oamenii care le sustin). Desigur raman si lait-motivele acestui blog: se rateaza acte nu oameni, acceptarea ratarii unor acte este motorul dezvoltarii personale iar indreptarile sunt iterative deci perfectionabile.

Scutul, democratia si reforma

February 4th, 2010

Citind reactia lui Boc din interviul asta ma intreb daca prim ministru romaniei foloseste “democratie” ca semn de punctuatie sau e un concept pe care-l defineste in vreun mod particular.

Sa nu uitam totusi ca acesti pasi, care astazi pot parea neimportanti ca decizie, vor aduce pentru copiii nostri, pentru copiii copiilor nostri, pentru ce inseamna stabilitatea democratica a acestei tari un plus extraordinar de siguranta

Daca exista o definire proprie mie imi scapa, mai ales ca e amestecat cu succes, prosperitate, costuri mici. Dar chinuindu-ma sa inteleg si gandindu-ma la alte cuvinte pe care le foloseste frecvent si care ar putea sa fie doar ticuri verbale …. m-am gandit ca scutul ar putea sa fie un generator de … reforma.

Stati ca va si explic la ce m-am gandit: “Firul rosu” al leadershipului romanesc a fost apararea de pericole externe. Fie ca ne aparam de romani, de huni, vizigoti, cumani, tatari, turci, rusi, imperialisti, unguri, comunisti … mai mereu legitimitatea liderului a fost data de “apararea gliei, neamului, crestinatatii, europei, comunismului, democratiei… ” . nu pun in discutie acum “eficienta” acestei aparari sau folosirea ei pentru indepartarea “pretentdentilor” pe motiv de tradare la dusman. Nu vreau sa amintesc nici ciudatenia ca de foarte multori s-a intamplat ca “aparatorul” sa fie de fapt “uns” de catre unii care fusesera la un moment dat pericole mortale.

Strict actual … e posibil ca scutul asta si constructia de vorbe care o sa-l insoteasca sa faca desueta forma de leadership bazata pe frica de ceilalti. Si in dulcele stil romanesc disparitia unei forme si inlocuirea ei cu alta … inseamna REFORMA

Oare  in 2014 candidatul castigator o sa fie cel care il acuza pe opozant ca joaca cartea Teheranului? Sau se va intrerupe aici sirul milenar si putem deja sa spunem : “ ca acesti pasi, care astazi pot parea neimportanti ca decizie, vor aduce pentru copiii nostri, pentru copiii copiilor nostri, pentru ce inseamna reforma acestei tari un plus extraordinar de siguranta” ?

Forme fara rost

January 31st, 2010

Patrick isi face curaj si  spune in clar lucruri din ce in ce mai evidente. N-o sa reiau disputa mea cu “anonimii” pentru ca intre timp m-am convins ca nu-i genul de disputa care sa fie transformata intr-o cruciada . Nici n-o sa ma apuc sa repovestesc un fapt mult prea des ignorat: vehiculul media preia o buna parte din responsabililtatea mesajelor pe care le “transporta”… iar in conditiile mesajelor extreme responsabilitatea e aproape totala. Sper sa-mi aduc aminte sa-i spun data viitoare cand il vad pe pah (intotdeauna intamplator) ca atitudinea de Don Quijote pe langa faptul ca atrage “antipatii galagioase” da si un puternic sentiment de “singur impotriva tuturor” … care cel putin pe aceasta speta e departe de a fi conform cu realitatea.

Mult mai importanta mi se pare discutia despre “libertatea de expresie“  o forma care a ajuns o simpla adunatura de vorbe folosita pentru a “legitima” invective anonime. Ca multe altele, istoric vorbind ”libertatea de expresie” este si ea o forma fara fond, fiind doar o expresie preluata de la altii, fara sa fie interiorizata structural in spatiul public romanesc. Nebunul satului, “ce-l mana p-asta sa zica asta”, “asta e pus de X”, “asta de fapt vrea y” si alte cutume autohtone fac oricum din libertatii de expresie … ultima varianta analizata (daca exista totusi) a motivatiilor pentru care e sustinuta o pozitie sau alta. Dar revenind la injuraturile anonime motivate in “libertatea de expresie” … aici nu lipseste doar fondul ci lipseste insasi rostul LIBERTATEA CUI? (atata timp cat vorbim de “anonime”) CARE EXPRESIE? (atata timp cat vorbim doar de injuraturi offtopic)

Si daca tot am deschis categoria “formelor fara rost” ne mai putem uita la o forma (si ea tot de import): dreptul la replica . Institutie importanta de presa pe care am preluat-o nu doar in discursuri ci si in legislatie. Doar ca premisa acestei forme si operationalizarea ei in “acelasi loc, cu acelasi caracter de litera etc … se sutinea in contextul in care se presupunea ca “ziarul” tine la obiectivitate, impartialitate etc, iar acordarea “dreptului la replica” era o “sanctiune” degradanta pentru acel “organ de presa”.  In conditiile in care jurnalele (fie ele pe hartie, pe sticla sau pe internet) nu mai au de mult “obiectivitatea” ca principal scop ci sunt tributare audientei … nu doar ca “dreptul la replica” nu mai este o sanctiune ci prin intermediul inevitabilei intrebari “replica la ce?” e de natura sa fie un fel de suport in scopurile jurnalului caci ii genereaza un subiect cu carlig … si-l trimite pe cititor fix la locul unde s-a produs “denaturarea” … beneficiind acum si de legitimarea ca subiectul a contat pentru cel incriminat . Cum nici pe rostul de formalitate necesara pentru justitie nu te poti baza prea mult (datorita multiplelor forme de protectie a jurnalistilor)… e relativ firesc ca “subiectele” sa renunte la “dreptul la replica” si sa se multumeasca cu denigrarea ”jurnalelor” (de foarte multe ori generalizand) chiar si in cazul unor mistificari odioase.  Asta fiind situatia … care mai e rostul pentru “dreptul la replica” ?

PS:  pana la vreo “reforma generala”, inca de la inceputurile acestui blog functioneaza cateva reguli personale pe care nu ma simt dator sa le justific. Orice nou comentator este aprobat (sau mai degraba nu) dupa o vizita la likul pe care-l ofera. In cazul in care la link nu exista o identitate comentariu e tratat ca anonim. In cele cateva cazuri fara link (cu identitate), search dupa elemente din ce spune si … cenzura mai rigurasa caci inteleg ca preiau o parte din responsabilitatea mesajului. Orice comentariu este aprobat daca fiul meu  l-ar intelege ca facand referire la text. Comentariile moderate sunt insotite de un mail catre autor in care sa i explice moderarea (cu exceptia celor standard: nume, adrese, branduri, telefoane etc folosite fara acordul “proprietarului” (macar implicit))

Cifre şi vorbe

January 29th, 2010

Un stereotip destul de bine incetatenit face ca imediat dupa inceperea scolii tinerii elevi sa fie pusi in fata unei intrebari disjunctive: “Ce-ti place mai mult cititul sau matematica?”

Intrebare are diverse forme (Ex: abecedar, socotit) dar invariabil include nuanta de alegere si de suficienta daca macar una din cele doua variante este agreata. Spre deosebire de cealalta intrebare foarte populara: ”Pe cine iubesti mai mult? Pe tata sau pe mama?” …  la intrebarea cu cititul si socotitul intrebatorul rareori admite un raspuns indecis … si precum un operator de interviu bine instruit … mai mereu reuseste sa forteze un raspuns.

Stiu, sunt intrebari nevinovate menite sa bifeze o bagare in seama a tinerilor elevi. Partea proasta e ca aceasta intrebare repetata de generatii intregi nu se opreste doar la nivelul clasei I si nici nu ramane doar la nivel de conversatie. Ea continua sa traiasca atat la nivelul parintilor care admit nonsalant ca “nu prea-i place sa citeasca dar e bun la matematica” (sau invers) si  (mai grav) ramane prezenta si in sistemul scolar unde a prins radacini structurale atat de puternice incat fac parte din sistem:

- in scoala primara, beneficiind de acelasi educator  se intampla deseori sa se dea note prin contagiune si sunt numeroasele cazurile in care gasesti note bune la citire pt ca elevul e bun la matematica sau invers. Iar faptul ca un elev bun la matematica e solicitat mai mult la matematica iar cel la citire…. la citire fara ca asta sa se traduca si-n diferentieri formale e un lucru comun.

- chiar si atunci cand apar profesorii specializati contagiunea continua sa persiste intretinuta si de sistemul de concursuri extrascolare care tinde sa devina insasi scopul structurii scolare (va spune asta unu care in clasa aXII-a invatat intr-o clasa in care 12 elevi eram calificati la olimpiade nationale … la diferite materii)

- dihotomia continua chiar daca materiile se diversifica. Rand pe rand fizica, biologia, chimia, istoria, geografia si celelalte ajung sa se imparta in una dintre cele doua directii si asta durand de generatii stabileste cutume inclusiv la nivelul predarii: spre exemplu fizica devine o disciplina “cu cifre” si mai putin atenta la fenomene si la explicarea lor iar la extrema cealalta istoria devine o insiruire de vorbe in care chiar si cifrele devin simple vorbe si rareori vei intalni elevi care sa poata sa “lege” doua evenimente petrecute in ani apropiati.

- mai rau este ca in zonele centrale ale cifrelor sau ale vorbelor eventualele intalniri cu “cealalta lume” este programatic asanata . Cei “buni la cifre” ajung sa faca integrale si derivate si distributii statistice dar rareori fac distinctia intre exercitiu si problema … ca sa nu mai vorbim de dematerializarea numerelor care inseamna cifre si atat fara sa fie urmate de vreun atribut.

 

Stiu … maruntisuri care tin de lumea scolii ….. dar dihotomia asta vine din societate si o gasim la tot pasul in jurul nostru in forma ei cea mai alienata: vorbele se sustin prin cifre si cifrele se sustin prin vorbe desi de cele mai multe ori atat emitatorii cat si receptorii folosesc vorbele sau cifrele doar pe post de apendice.

Cateva exemple din tabloul zilei:

- numarul de someri cu cifre mari si rotunde dupa el. Cum o fi definit somerul, din ce rezulta acea cifra … conteaza mai putin din moment ce am definit somerul prin vorbe provenite mai ales din filmele americane iar numarul pus in textele cu somei indeplineste doar rol de potentare a subiectului. In registrul cuvintelor de ce e mai somer cel care primeste ajutor de somaj decat cel care nu este… e o problema de caree inutil sa te apropii. In registrul cifrelor variatiile de someri inregistrati devin adevaruri certe si e la fel de inutil sa cauti ca de multe ori aceste variatii provin doar din cuvintele dintr-o reglementare sau alta.

- raportul salariati/pensionari …. e o alta tema in care vorbele sunt intarite cu cifre si cifrele cu vorbe …. si de cand subiectul a ajuns pe tapetul populatiei … nu doar ca nu s-au identificat din ce provin aceste dezechilibre ci de cele mai multe ori masurile argumentate doar in taramul vorbelor sau doar in cel al cifrelor … au fost prociclice si au crescut dezechilibru

- romani plecati din tara … se vad in cifre de tot felul dar nu suntem in stare sa producem cifre concrete despre numarul lor sau macar sa izolam diverse tendinte

Si exemplele pot continua la nesfarsit cu cifre neintelse sau cu vorbe despartite de cifre: oare cati romani or fi intrebat pe la diverse ghisee si tarabe cam cati clienti se pot “servi” intr-o zi pt a avea o reprezentare despre viteza votului la Paris, oare cati s-or fi intrebat cam cat inseamna in cifre propunerea salvatoare a unui realizator tv de a se tripla pretul gazelor in “viloaiele” celor 3-4 persoane mentionate pentru a starni un efect de vorbe.

Si apoi ne minunam ca suntem tara in care inclusiv numarul banilor este citit altfel decat scrie pe el (la multi ani dupa ce s-au taiat niste zerouri), ca eram tara in care raportarile triumfaliste de “indeplinire exemplara a planului”  nu trebuiau confruntate cu realitatea. ……..  Ca inventam topuri si ne uitam doar la pozitii rareori interesandu-ne criteriul pe baza caruia s-a alcatuit topul. Ca facem “shareuri” jucandu-ne cu intregul din care taiem felii. …. sau ca pentru a fi impresionanti intr-o lume a cuvintelor pastram cifra si schimbam vorbele .

 

Pare o ratare fatala … dar nu-i deloc asa. Trebuie doar sa incercam sa nu separam lumea cifrelor de cea a vorbelor si sa incercam sa gasim vorbele care exista (de cele mai multe ori) in urma cifrelor si … cifrele care  pot fi temeiul si masura vorbelor. Iar daca e prea greu … macar sa incercam sa nu rostogolim disjunctia asta pacatoasa si catre generatiile viitoare.

PS: da stiu de curentele non-sistemice si de “conservarea creavitatii” si de “incurajarea talentului” …. vom vorbi la un moment dat ŞI despre ele .